Viceprimarul Capitalei, Horia Tomescu, precizează că, în această toamnă, ar putea fi organizate concursuri pentru conducerile celor 19 spitale din subordinea Municipalităţii, având în vedere că toţi managerii acestor unităţi deţin funcţii interimare.
Într-un interviu acordat AGERPRES, Horia Tomescu vorbeşte despre proiectele de renovare şi despre construcţia de noi corpuri de clădiri pentru spitale, dar îşi exprimă susţinerea şi pentru Spitalul Metropolitan, menţionând însă că proiectul presupune costuri foarte mari, pentru care încearcă să obţină finanţare externă.
Viceprimarul spune că, în momentul de faţă, există câteva zeci mii de refugiaţi, rezidenţi ai municipiului Bucureşti, găzduiţi în centre puse la dispoziţie de către autorităţile locale, în locuri de cazare oferite de către ONG-uri sau cetăţeni. La Pavilionul G7 din cadrul Romexpo vin zilnic chiar şi peste o mie de persoane care îşi aleg obiecte de îmbrăcăminte, de încălţăminte, produse de igienă sau hrană, toate acestea provenind din donaţii.
El mai precizează că susţine reducerea numărului de instituţii subordonate PMB prin fuziune, iar printre proiectele sale pentru perioada următoare se numără dotări şi reparaţii pentru cele 40 de locuri de joacă din parcurile ALPAB.
Totodată, Horia Tomescu, vicepreşedinte al USR Sector 5, anunţă că filiala l-a desemnat, în urma alegerilor interne, pe Alexandru Dimitriu drept candidat pentru primăria sectorului.
În urmă cu mai bine de două luni v-au fost delegate o serie de atribuţii în ceea ce priveşte activitatea ALPAB, Administraţia Spitalelor sau Direcţia Generală de Asistenţă Socială. Care ar fi primele concluzii după această perioadă?
Nu am concluzii, ci pur şi simplu am preluat, să zicem, coordonarea executivă 100% a acestor subordonate ale Consiliul General şi am început să lucrăm foarte mult pe toate proiectele pe care le avem în aceste 3 mari instituţii ale oraşului. În primul rând, am preluat criza refugiaţilor şi asta ne consumă foarte multe resurse şi timp. Apoi, Administraţia Spitalelor, care are 600 de cabinete medicale şcolare şi 19 spitale în administrare – este un ‘şantier’ foarte mare, o instituţie de mari dimensiuni, care necesită foarte multă atenţie. Şi, bineînţeles, urgenţa primăverii legată de cum arată vegetaţia în parcuri, cum putem să aplicăm programul de dezinsecţie, dezinfecţie şi deratizare în parcurile municipiului. Şi toate acestea în paralel.
Care sunt obiectivele dumneavoastră în ceea ce priveşte Administraţia Spitalelor şi ce vă propuneţi pentru a eficientiza activitatea acesteia şi a spitalelor din subordine?
Pentru Administraţia Spitalelor avem în desfăşurare sau urmează, în următoarele luni, să vină pe masa Consiliului General câteva proiecte de investiţii foarte importante pentru siguranţa la incendiu, în majoritatea spitalelor. Avem un program pe POIM pentru modernizarea instalaţiilor electrice şi instalaţiilor de fluide medicale, pentru nouă spitale. Mai avem un proiect de refacere a secţiei de ortopedie din Spitalul Colentina, crearea unei bănci de ţesuturi – un lucru extrem de necesar pentru România – tot în cadrul Spitalului Colentina şi aşteptăm deschiderea PNRR-ului pentru sănătate, unde avem, să spunem, 4 proiecte pe lista scurtă de construcţie de secţii noi în cadrul spitalelor, lângă clădirile spitalelor deja existente.
Bineînţeles că preocuparea mea este siguranţa pacientului. Pentru asta, este necesar să renovăm clădirile destul de îmbătrânite ale spitalelor bucureştene, în paralel cu construcţia de noi corpuri de clădiri şi, de ce nu, cu proiectul Spitalul Metropolitan, care are costuri foarte mari şi deocamdată n-am găsit soluţii de finanţare externă pentru el.
Deci rămâne acest proiect al Spitalului Metropolitan? Administraţia intenţionează să îl implementeze?
Spitalul Metropolitan este un proiect organizat de Direcţia de Investiţii de aici, din Primărie. Nu este făcut de Administraţia Spitalelor. Este un proiect care ar costa bugetul local un miliard de euro. Evident că nu vor exista, practic, aceşti bani în bugetul local pentru acest proiect. Există necesitatea pentru a avea o clădire de dimensiunile acestea, de 1.000 de paturi, şi o clădire nouă de spital, nu extinderi de corpuri cum s-a făcut şi se face în Municipiul Bucureşti – şi proiectele de pe PNRR pentru spitale în Bucureşti sunt mai mult extinderi de clădiri, adică practic facem un corp de clădire nouă, dar avem şi corpuri de clădire vechi şi lucrează împreună. Cumva, cred că a sosit momentul să gândim proiecte de spitale noi, de la zero, de la greenfield, să zic aşa, şi acestea au într-adevăr nişte costuri. Spitalul Metropolitan este un un proiect pe care îl favorizez. Bucureştiul are nevoie de el. Din păcate, costurile lui sunt foarte mari şi am încercat în ultimele 8-10 luni se găsesc finanţare externă pentru acest proiect.
Cu succes?
Deocamdată suntem în discuţii.
Aveţi în vedere organizarea de concursuri acolo unde managerii deţin funcţiile interimar?
Toţi managerii celor 19 spitale deţin funcţii interimare. Evident că este necesar ca spre sfârşitul acestui an… de fapt, în toamnă, probabil că vom iniţia concursuri transparente pentru managerii celor 19 spitale în subordine.
Cum gestionaţi situaţia refugiaţilor ucraineni? Care sunt provocările cu care vă confruntaţi?
În primul rând, am fost foarte impresionat şi sunt în continuare impresionat de efortul bucureştenilor, de efortul societăţii civile şi de efervescenţa din oraş în a-i sprijini pe prietenii noştri ucraineni care trec prin aceste momente dificile. Astăzi împlinim 3 luni deja de când a început războiul din Ucraina. Au fost mai multe etape în această luptă a noastră, să spunem, a Municipalităţii, cu această criză. Ne bazăm foarte mult pe donaţiile de la cetăţeni şi de la persoane juridice din Bucureşti şi din ţară. Şi ne bazăm foarte mult pe sprijinul organizaţiilor nonguvernamentale care ne ajută foarte mult în acest efort, atât pe noi, prin Direcţia de Asistenţă Socială a Municipiului Bucureşti, cât şi celelalte 6 direcţii de asistenţă socială din sectoare.
Încă din a doua zi, din 25 februarie, serviciul de urgenţe sociale din cadrul Direcţiei de Asistenţă Socială a fost în Gara de Nord pentru a oferi sprijin, hrană, suport, să coaguleze traducători. Zi şi noapte au fost acolo. Cei de la Gara de Nord au avut amabilitatea să ne ofere o sală de aşteptare. În momentul de faţă, există patru săli care găzduiesc refugiaţi. În ultimul timp, fluxul de refugiaţi dinspre graniţă a devenit mai scăzut. Practic am avut o etapă, în prima lună – o lună şi jumătate, când Bucureştiul a fost o zonă de tranzit, pentru că este oraşul care are cele mai multe legături internaţionale din România. Dinspre graniţă au venit zeci de mii de refugiaţi, studenţi străini – nu neapărat ucraineni – şi persoane de alte naţionalităţi care au venit aici şi cu sprijinul ambasadelor, am reuşit să le facem o şedere de tranzit de câteva zile plăcută. Şi, bineînţeles, şi cetăţeni ucraineni care se îndreptau către Asia Centrală sau către Europa de Vest.
În acelaşi timp, cu această zonă de tranzit, am primit şi avem în momentul de faţă aproximativ 30.000 de refugiaţi în Bucureşti. Practic, în România au intrat peste un milion de refugiaţi ucraineni. Prin Gara de Nord au trecut cred că spre 60.000 de de refugiaţi şi prin Autogara Filaret au trecut aproximativ 20.000 de refugiaţi în aceste trei luni.
Trecem în etapa în care avem câteva zeci mii de refugiaţi, rezidenţi ai municipiului Bucureşti. Aceştia necesită zilnic asistenţă socială, hrană, medicamente, vizită la medic, grijă pentru copii, şcoală, grădiniţă şi încercăm să le oferim toate aceste lucruri.
Avem, de asemenea, împreună cu Romanian Angel Appeal două centre de zi ale Direcţiei de Asistenţă Socială, unde găzduim în timpul zilei 100 de copii ucraineni. Avem şapte centre rezidenţiale unde avem cazări de refugiaţi. Asta numai la Direcţia de Asistenţă Socială, pentru că fiecare direcţie de asistenţă socială din sector are propriile centre şi de asemenea lucrează şi cu diverse săli de sport din sectoarele respective, care aparţin de şcoli şi cămine ale elevilor. Am găzduit peste 30.000 de de cetăţeni ucraineni. O mare parte din refugiaţi locuiesc în chirie sau la prieteni sau în locuinţe ale cetăţenilor din oraş sau în hosteluri. Sunt foarte multe ONG-uri şi foarte multe persoane fizice care au pus la dispoziţia refugiaţilor un loc de cazare. Pentru cei care nu sunt în centrele direcţiilor de asistenţă socială am creat la Romexpo, chiar din primele zile, un centru de refugiaţi de 2.000 de paturi, puse la dispoziţie de Direcţia de Situaţii de Urgenţă. Acum ne-am retras din pavilionul central în pavilionul G7 şi acolo lucrăm cu World Vision, cu Agenţia Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi şi Agenţia Naţiunilor Unite pentru Migraţie, cu Armata Salvării, cu Salvaţi Copiii.
Practic, în 3 zile am intrat în locaţie, după ce am adoptat o hotărâre de Consiliu General. Locaţia nu mai fusese folosită de ceva vreme; pavilionul central are o suprafaţă şi un volum foarte mare şi vă amintesc că era începutul lui martie şi a fost foarte frig iniţial şi am încercat să găsim soluţii să încălzim acel spaţiu foarte repede. Ne era teamă că frontul va avansa spre Odesa rapid în acele momente şi ne-am pregătit pentru un val foarte mare de refugiaţi. Apoi ne-am dat seama că eroismul poporului ucrainean ţine frontul împotriva agresiunii ruseşti şi am renunţat la acel spaţiu. Şi cei de la Romexpo aveau nevoie, pentru că am ieşit din această zonă de pandemie şi au dorit să reînceapă activitatea expoziţională şi atunci ne-am restrâns doar cu acest supermarket, care este numai din donaţii, fie de la bucureşteni, fie de la persoane juridice din Bucureşti şi de lângă, fie de la Crucea Roşie sau de la agenţiile Naţiunilor Unite. Consumurile sunt destul de mari, deservim practic… Am început cu 4-500 de persoane pe zi, acum am ajuns spre 1.200-1.500 de persoane zilnic, care ne trec pragul şi care îşi aleg obiecte de îmbrăcăminte, de încălţăminte, hrană, biscuiţi, conserve, făină, mălai, produse de igienă, toate cele necesare. Toate acestea sunt din donaţii.
Ce se va întâmpla în domeniul administrării parcurilor? A fost scos la licitaţie un acord-cadru, încă nu a fost anunţat rezultatul. În această perioadă se ocupă ALPAB şi Compania Parcuri de întreţinerea acestor spaţii verzi?
Legat de Administraţia Lacuri, Parcuri şi Agrement, suntem într-o perioadă de tranziţie, să spunem. Fosta administraţie a creat pentru zona de spaţii verzi nu mai puţin de trei companii municipale: Compania de Agrement, Compania de Îngrijire a Arborilor şi Compania de Parcuri. În acest moment, Compania de Agrement şi Compania de Îngrijire a Arborilor sunt în diverse faze ale insolvenţei sau lichidării. Compania de Parcuri lucrează împreună cu ALPAB. Practic, la începutul primăverii cei de la ALPAB nu găsiseră soluţii de a lucra cu alte companii din piaţă, pentru că erau în această procedură de licitaţie care este încă în curs. S-au depus ofertele şi acum sunt în analiză tehnică şi financiară pentru a le confrunta cu caietul de sarcini. Această etapă probabil că se va termina undeva spre 15 iunie, cam aşa există estimările.
Atunci când am preluat acest mandat, în 8 martie, de la primarul general, cei de la ALPAB erau în aceeaşi situaţie ca cea de anul trecut, în sensul în care nu au personalul necesar să îngrijească cei 1.500.000 de metri pătraţi de spaţiu verde – e o dimensiune foarte mare – nici nu puteau să încheie contracte. A existat un schimb de adrese cu Agenţia Naţională de Achiziţii Publice, aceasta a precizat că putem să lucrăm cu companiile municipale până la terminarea procedurii de licitaţie, lucru pe care l-am şi făcut. În momentul de faţă sunt două companii care se ocupă de spaţiile verzi împreună cu ALPAB.
Practic, ALPAB se ocupă de Parcul Cişmigiu, de salubrizare şi de îngrijirea vegetaţiei. Compania de Parcuri se ocupă de celelalte mari parcuri ale oraşului: Tineretului, Izvor, Carol, Herăstrău, Floreasca, Verdi şi Parcul Circului. Şi mai avem câteva aliniamente, venite dinspre Sectorul 5 undeva în zona lui 2010 şi rămase la Primăria Municipiului Bucureşti în administrare: aliniamentul central de la Victoriei până la Unirii, Parcul Unirii şi aliniamentul de pe malul Dâmboviţei. Şi acestea sunt lucrate de Compania de Cimitire.
Bineînţeles că şi din aceste două companii au plecat foarte mulţi oameni. Spre deosebire de ALPAB, aceste companii au o cantitate mai mare de utilaje, dar bineînţeles că, având personal limitat în toate aceste trei entităţi, practic nu se face cosirea atât de repede şi atât de extensiv pe cât mi-aş dori. Chiar în weekend am fost cu copiii în Parcul Tineretului, unde lucrurile nu arată bine şi am dispus ca săptămâna asta să intrăm în Parcul Tineretului. Mai sunt, de fapt, Herăstrău şi Tineretului să trecem prin ele, în momentul de faţă. Dar probabil că într-o săptămână – zece zile fiecare metru pătrat va trece prin prima coasă, ca să zic aşa, urmând să revenim.
Şi este de aşteptat ca în a doua jumătate a lunii iunie firma câştigătoare a licitaţiei să preia…
Existe mai multe loturi şi în funcţie de câştigătorul fiecărui lot… Este un acord-cadru şi, bineînţeles, că în momentul în care se finalizează procedura de licitaţie nu mai putem lucra cu compania municipală şi vom lucra cu companiile câştigătoare ale ale licitaţiei, respectiv pentru îngrijirea vegetaţiei şi pentru salubrizarea în parcuri.
Există date conform cărora numărul persoanelor fără adăpost ar fi crescut în ultimul an. Are în vedere administraţia actuală măsuri pentru a gestiona această situaţie, pentru a veni în ajutorul lor?
Evident că Municipiul Bucureşti, fiind cel mai mare oraş al României, este şi un magnet, să spunem, pentru persoane în situaţii sociale dificile, pentru că de bine, de rău există, să spunem, oportunităţi de muncă şi de asistenţă socială în acest oraş, mult mai mari decât există în oricare oraş din România. Într-adevăr, ne confruntăm cu o creştere a numărului persoanelor fără adăpost. Suntem într-un început de criză economică, şi asta după o perioadă îndelungă de criză pandemică. Aceasta a afectat bineînţeles şi economia, nu numai a României, ci economia globală. Bineînţeles că războiul acesta şi creşterea preţurilor la utilităţi, la energie, la motorină şi la tot ce înseamnă viaţa de zi cu zi creează discrepanţe şi mai mari în societatea românească.
Avem centrul de la Pallady, care este un centru mare al Direcţiei de Asistenţă Socială a Municipiului Bucureşti. Mai avem un centru pentru femei la Filaret, care are o capacitate mai mică de cazare. Spaţiul Direcţiei de Asistenţă Socială care este aici, peste Cişmigiu, o cantină care n-a funcţionat o perioadă de timp, se numeşte Cantina Griviţa – Cişmigiu, a fost dat în administrare celor de la Asociaţia Carusel şi acolo este un un centru pentru persoane fără adăpost, un centru de zi, unde practic sunt hrăniţi şi îngrijiţi şi există şi cabinet medical şi asistenţă psihologică. Şi este cam ceea ce ne dorim noi, ca autoritate publică: să creăm punţi de legătură între mediul non-guvernamental, instituţiile noastre şi societatea civilă, tocmai pentru a lucra împreună şi, să zicem, a moderniza un pic sistemul acesta pe care l-am moştenit de 30 de ani, sistem în care totul e la stat şi iniţiativa privată este sugrumată.
În contextul în care bugetul alocat Capitalei se pare că este insuficient, iar din cele patru miliarde de lei aproape trei se duc pentru subvenţii, din partea liberalilor au venit în mod repetat propuneri de reformă la nivelul aparatului Primăriei Generale. Credeţi că este necesară?
Este mai mult decât necesară şi mai mult decât aşteptată. Bineînţeles că am avut discuţii. Noi am pornit la drum şi încă ne respectăm cuvântul dat alegătorilor acum doi ani şi menţinem alianţa împreună cu PNL şi cu PMP şi îl sprijinim pe primarul general. Bineînţeles că între aceste trei formaţiuni şi primarul general au existat multiple discuţii legate de proiecte de reformă ale administraţiei şi există o nemulţumire şi din partea USR, pentru că nici măcar nu am început reorganizări. Noi vedem, practic, o reducere cu aproximativ 30% a celor 47 de subordonate şi a Primăriei Municipiului Bucureşti, care însumează aproape 40.000 de locuri de muncă. Evident că sunt subordonate unde trebuie să mărim numărul de posturi. Sunt instituţii care, în opinia noastră, ar trebui să fuzioneze cu alte instituţii, pentru că în momentul în care ai o instituţie, eşti obligat de cadru legislativ, pe lângă partea de director, să ai contabil-şef sau director economic, să ai serviciu juridic, să ai serviciu audit intern. Şi cu cât administraţiile s-au perindat în acest oraş, cu atât a crescut numărul de de instituţii din subordinea Municipiului Bucureşti. Şi considerăm că cel puţin şase-şapte instituţii nu-şi găsesc locul în momentul de faţă. Bineînţeles, cei care lucrează în aceste instituţii vor putea lucra în instituţiile cu care vor fuziona. Dar, evident, aceste discuţii sunt încă în dezbatere internă, să spunem.
Aţi putea să spuneţi numele acestor instituţii?
Rezistenţa este foarte mare şi aş prefera să nu emitem supoziţii, pentru că atunci vor începe şi mini-revoluţii în toate aceste instituţii şi nu numai.
Care sunt proiectele dumneavoastră pentru perioada imediat următoare?
Un proiect la care lucrez asiduu săptămâna asta este organizarea înfrăţirii dintre Municipiul Tbilisi, capitala Georgiei, şi municipiul nostru. Este un proiect pe care l-am început în urmă cu şase luni, printr-o întâlnire pe care am avut-o aici cu ambasadorul Republicii Georgia. Am avut discuţii foarte bune şi a fost propunerea din partea ambelor părţi ca oraşele noastre să se înfrăţească. Chiar pe 26 vom avea o şedinţă de Consiliu – e chiar ziua naţională a Georgiei – în care aprobăm această înfrăţire în Consiliul General şi luni, pe 30 mai, primarul Tbilisiului va veni la Bucureşti pentru a parafa această înfrăţire.
Am foarte multe proiecte. Proiecte legate de locurile de joacă; avem 40 de locuri de joacă în parcurile ALPAB-ului şi ele au fost construite în 2010. De atunci nu a mai existat nicio reparaţie la ele, nicio investiţie. În bugetul din martie le pusesem pe linie de investiţie pe toate cele 40, dar asta ar fi însemnat o perioadă de un an şi jumătate de studiu de fezabilitate, proiect tehnic. Intenţionam să schimbăm conceptul acestor locuri de joacă, să le desenăm altfel, să spun aşa, să le proiectăm un pic altfel. Între timp, cei de la Protecţia Consumatorului au venit şi au constatat că sunt deteriorate. Las la o parte partea politică a controlului, dar am regândit strategia pentru aceste locuri de joacă şi 15 dintre ele vor fi făcute pe reparaţii curente, deci practic reparate elementele din locul de joacă, dar fără a schimba conceptul, urmând ca la celelalte să gândim o soluţie de dotări. Deci tot o investiţie, dar nu un proiect regândit, ci desenăm un pic un alt concept în cadrul aceleiaşi suprafeţe de loc de joacă.
În Administraţia Spitalelor sunt foarte multe proiecte pe care le urmăresc. Doresc să regândim un pic direcţia de medicină şcolară. Avem foarte mulţi medici de foarte bună calitate în şcolile din Bucureşti care sunt puşi, să zicem, să completeze mai mult hârtii decât să îngrijească copiii şi să facă profilaxie şi încerc să avem un program de regândire a medicinii şcolare. Doresc să iniţiez în cadrul Administraţiei Spitalelor un fel de call center pentru navigatori oncologici şi să integrăm atât spitalele ASSMB-ului, cât şi celelalte spitale din Bucureşti care aparţin de Ministerul Sănătăţii în acest call center.
Legat de asistenţa socială, avem de făcut o strategie de combatere a sărăciei. Ea a fost adoptată acum câteva luni la nivel naţional, trebuie să o punem şi noi în dezbatere la nivel local. Au fost discuţii încă de la sfârşitul anului trecut legate de această strategie. Aici am unul dintre proiectele, să zicem, de regândire a asistenţei sociale. Îmi doresc, nu ştiu dacă anul acesta sau pentru la anu’, să pregătim câteva proiecte de centre respiro în sectoare pentru copiii cu dizabilităţi. Familiile să găsească o soluţie pentru a lăsa câteva ore copiii sau adulţi cu dizabilităţi, iar aparţinătorii să poată să-şi facă un program zilnic.
În Direcţia de situaţii de urgenţă, statistici, strategii – e o direcţie pe care o conduc de aici, din primărie – avem un proiect de refacere a sistemelor de alarmare şi de extindere. Practic, sirenele de pe blocuri, aşa le cunoaşte lumea. Acest sistem nu a mai fost extins postbelic, imediat anii ’50. Practic el nu acoperă decât centrul oraşului în momentul de faţă şi multe dintre aceste sirene nu sunt acţionate la buton dintr-o zonă centralizată, ci preşedintele de bloc are responsabilitatea să dea la manivelă în cazul unei alarme aeriene sau de altă natură. Deci, trebuie modernizat acest sistem.
În cadrul acestei direcţii, există Direcţia de statistici şi strategii. În 2019 a fost semnat între Primărie, prin această direcţie, şi Banca Mondială, un acord de de consultanţă şi suntem în ultima lună de construcţie, împreună cu consultanţa Băncii Mondiale, a unei prime Strategii Integrate de Dezvoltare Urbană (SIDU). Este un un proiect strategic pe care multe oraşe din România şi din Uniunea Europeană îl au. Va fi prima dată când şi Bucureştiul va avea un program de asemenea magnitudine. E un program care practic pune toate proiectele sectoarelor şi proiectele Municipiului Bucureşti la un loc şi practic sunt create trei liste. Este lista lungă de proiecte care conţine undeva în jur de 3.000 de proiecte strânse de la toate entităţile din acest oraş. Apoi, din aceste 3.000 de proiecte există o listă scurtă care ajunge undeva la investiţii de 20 de miliarde de euro, care conţine spre 800 de proiecte. Şi din această listă scurtă am selectat pentru perioada 2022-2030 o listă de 200 de proiecte care se numeşte lista de proiecte prioritare. Această listă reprezintă investiţii de opt miliarde şi jumate de euro, deci practic ar trebui să găsim resurse de aproximativ un miliard de euro pe an pentru a acoperi întreaga sumă. Evident că este un ţel ambiţios şi în această listă, practic, sunt pentru prima dată gândite priorităţile acestui oraş, cam în toate domeniile. Bineînţeles că partea leului o are infrastructura, construcţia de noi noi căi de circulaţie, radialele despre care a vorbit şi primarul general, extinderea reţelei de tramvai, reconstrucţia celor 50 de kilometri. Sunt mai multe proiecte şi în domeniul sănătăţii, şi în domeniul social. Şi la asta lucrez în următoarele săptămâni. AGERPRES