ungureanu.jpgInterviul acordat de ministrul afacerilor externe, Mihai-Razvan Ungureanu, agentiei Rompres, pe teme referitoare la integrarea in Uniunea Europeana, relatia cu Republica Moldova si Federatia Rusa, politica la Marea Neagra si prezenta militara in Irak.
– Domnule ministru, la nivelul Ministerului Afacerilor Externe exista o strategie privind reprezentarea Romaniei in interiorul Uniunii Europene? Care sunt liniile principale ale acesteia, ce isi propune sa urmareasca diplomatia romana dupa aderarea la UE?

– Inca din vara lui 2006, la nivelul Ministerului Afacerilor Externe am demarat un proces de reflectie in urma caruia au fost trasate principalele repere strategice pentru diplomatia romana, dupa aderarea la UE. Materialul a fost prezentat si dezbatut in cadrul Reuniunii anuale a diplomatiei romane si completat pe baza sugestiilor primite de la mai multe ONG-uri de profil. Strategia post-aderare in domeniul politicii externe este deja finalizata. Pentru a raspunde intrebarii dumneavoastra, va voi prezenta principalele repere privind reprezentarea Romaniei in interiorul UE, cu precizarea ca despre o strategie, in sensul propriu al termenului, nu putem vorbi decat dupa aprobarea acesteia de catre Guvern. Dupa cum stiti, anul 2007 va fi deosebit de important pentru procesul de integrare a Romaniei in Uniunea Europeana. Atentia noastra va fi canalizata atat in directia intensificarii eforturilor necesare continuarii reformelor interne, menite sa ne apropie tot mai mult de standardele Uniunii, cat si inspre implementarea masurilor impuse de adaptarea la mecanismele institutionale de decizie si actiune din cadrul comunitar. Momentul festiv a trecut, nici o relaxare nu ne e permisa. Trebuie sa fim mobilizati si alerti pentru a deprinde rapid reflexul si cunostintele specializate care sa ne permita valorificarea tuturor oportunitatilor pe care calitatea de membru al UE ni le ofera pentru promovarea intereselor noastre nationale, printre acestea intelegand si consolidarea si aprofundarea constructiei europene in sine. Ca sa va raspund foarte deschis, diplomatia romana isi propune ca, dupa aderare, Romania sa ocupe in cadrul UE locul pe care il merita – potrivit suprafetei, populatiei si pozitiei sale geo-strategice, dovedind, desigur, ca este un partener activ si credibil, implicat in toate problemele majore care preocupa Uniunea si sa contribuie efectiv la definirea politicilor cu semnificatie deosebita pentru noi si a instrumentelor adecvate de implementare a acestora. Ma refer aici, desigur, la Politica Europeana de Vecinatate, la politica Uniunii fata de zona extinsa a Marii Negre, la asigurarea securitatii energetice a UE sau la politicile migratiei. In mod cert, Romania a acordat, si pana in prezent, o atentie particulara colaborarii bilaterale cu tarile beneficiare ale Politicii de Vecinatate. Suntem pregatiti sa le acordam si in viitor asistenta, in functie de necesitatile lor specifice, plecand de la experienta acumulata de noi insine in perioada de negociere cu UE, pentru rezolvarea problemelor concrete cu care se confrunta si pentru “europenizarea” lor progresiva. In acelasi timp, Romania doreste ca UE sa-si consolideze pozitia de actor global si va sprijini initiativele menite sa contribuie la intarirea capacitatii de decizie si de actiune a Uniunii, la cresterea coeziunii ei politice si a coerentei in manifestarea optiunilor sale de politica internationala. Ne propunem, de asemenea, sa pledam pentru continuarea procesului de extindere a UE si de apropiere de Uniune a statelor din vecinatatea noastra estica, ca si a celor din Balcanii de Vest. Vom continua sa sustinem, in dialogul cu partenerii nostri europeni, necesitatea ca Republicii Moldova sa i se acorde, la fel ca si statelor din Balcanii de Vest, perspectiva aderarii la UE.

– Care este aparatul de lucru care va reprezenta Romania in toate organismele interne ale UE? Cum va functiona acesta astfel incat interesele tarii noastre sa fie reprezentate pragmatic in cadrul Uniunii?

– Ca si celelalte state membre, Romania va fi reprezentata in institutiile Uniunii Europene. Reprezentarea Romaniei se face la nivel politic sau tehnic, prin institutii ale administratiei publice nationale sau prin europarlamentari (in Parlamentul European). Astfel, tara noastra este reprezentata in reuniunile Consiliului European de presedinte si primul-ministru, in reuniunile Consiliilor ministeriale sectoriale de ministrii romani, in reuniunile COREPER de Misiunea Romaniei pe langa Uniunea Europeana, iar in grupurile de lucru de specialisti din Misiune, ministere sau agentii guvernamentale specializate, in functie de tematica discutata. Pentru asigurarea coordonarii interne in vederea elaborarii unor pozitii nationale fundamentate si coerente, in mai 2005 a fost creat un sistem national de coordonare a afacerilor europene. In cadrul acestuia, institutiile cu atributii in procesul de luare a deciziilor si adoptare a pozitiilor Romaniei sunt Secretariatul Permanent pentru Afaceri Europene (din Cabinetul primului-ministru), Ministerul Afacerilor Externe si Ministerul Integrarii Europene.
In conditiile in care ministerele pastreaza deplina responsabilitate pentru domeniile pe care le gestioneaza si in dezbaterile in cadrul carora reprezinta Romania la Bruxelles, rolul sistemului de coordonare este acela de a le sprijini activitatea prin gestionarea coerenta a subiectelor complexe, urmarirea evolutiilor pozitiilor statelor membre asupra subiectelor abordate si evitarea paralelismelor de competente institutionale. Un alt rol important al sistemului este medierea eventualelor pozitii divergente ale ministerelor si pregatirea deciziilor politice pe temele care impun optiuni strategice. Odata cu aderarea Romaniei la UE, Guvernul a decis sa consolideze sistemul national de coordonare a afacerilor europene prin crearea Departamentului pentru Afaceri Europene in cadrul Secretariatul General al Guvernului. Noua structura, care preia atributiile Secretariatului Permanent pentru Afaceri Europene si ale Ministerului Integrarii Europene, va exercita, impreuna cu Ministerul Afacerilor Externe, responsabilitatea gestionarii la nivel national a afacerilor europene.

– In ce sens modifica aderarea la UE celelalte linii ale politicii externe a Romaniei? Care vor fi interesele Romaniei ca stat membru al UE si NATO in plan regional, dar si in plan global?

– Am mai spus-o, dar consider utila repetitia: Romania adera la o Uniune ale carei valori, obiective si prioritati le impartaseste fara rezerve. In acest context, aderarea Romaniei la UE nu va implica o modificare fundamentala a politicii noastre externe, principalele prioritati ramanand cele stabilite in Programul de guvernare si in alte strategii sectoriale deja aprobate. Abordarea geografica a problematicii politicii externe a Romaniei va fi completata cu o abordare tematica, care va avea in vedere probleme precum securitatea, democratia, drepturile omului si ale minoritatilor, dezvoltarea durabila, problematica migratiei sau dialogul intre culturi. Romania a fost si va fi in continuare interesata de consolidarea securitatii si stabilitatii in Europa si in lume. Consideram NATO principalul garant al securitatii europene si forumul primar de dialog si cooperare trans-atlantica in domeniul securitatii. Suntem pregatiti sa participam la reformarea si intarirea Aliantei astfel incat aceasta sa poata sa-si amplifice, cu succes, rolul de furnizor international de securitate. Apreciem rolul de actor politic major pe care Alianta il are in vecinatatea imediata a Romaniei si vom continua sa ne manifestam in cadrul NATO ca un aliat european cu vocatie trans-atlantica, sustinator al rolurilor complementare ale NATO si UE la nivel regional si global. Totodata, prezenta Romaniei in diverse formate si organisme de conducere multilaterale, in 2007, va permite participarea activa la dezbaterea si adoptarea de decizii in domeniile economic si social, in promovarea democratiei si a drepturilor omului. Suntem in mod particular interesati in consolidarea profilului Romaniei de stat care gestioneaza exemplar problematica minoritatilor si cea a combaterii discriminarii si intolerantei, conform standardelor europene si internationale. Astfel, la 30-31 mai 2007, Romania va gazdui Conferinta OSCE de nivel ministerial privind combaterea discriminarii si promovarea respectului si intelegerii reciproce. Acest eveniment reprezinta o actiune de follow up la Conferinta OSCE din 2005 de la Cordoba privind combaterea antisemitismului si a altor forme de intoleranta, focalizata pe implementarea angajamentelor asumate in acest domeniu de statele OSCE participante la Cordoba si la conferintele anterioare pe aceeasi tema. Evenimentul reflecta caracterul prioritar al problematicii intolerantei si a discriminarii pe criteriile apartenentei religioase sau rasiale in cadrul agendei dimensiunii umane a OSCE. De asemenea, Romania va detine, incepand din luna iunie a.c., presedintia Consiliului pentru Drepturile Omului din cadrul ONU. Vom continua, desigur, dezvoltarea relatiilor de colaborare cu partenerii nostri europeni, a relatiilor speciale cu Statele Unite, ca si a relatiilor cu alti actori globali importanti sau puteri globale emergente precum Japonia, China, India, Coreea de Sud sau Brazilia, pentru a da doar cateva exemple. Suntem, de asemenea, interesati de continuarea evolutiilor democratice din Federatia Rusia si Ucraina si de consolidarea unor relatii de colaborare pragmatice cu cele doua tari. In complementaritatea dialogul politic bilateral, cu toate aceste tari, dorim sa impulsionam dezvoltarea relatiilor economice si a schimburilor comerciale, in vederea cresterii atat a exporturilor romanesti pe aceste piete, cat si a investitiilor de capital in tara noastra. Nu in ultimul rand, vom fi preocupati, in continuare, de consolidarea relatiilor cu romanii de pretutindeni si de pastrarea identitatii lor nationale si culturale. Avand in vedere diversitatea situatiilor in care acestia traiesc, abordarea particularizata, specifica nevoilor acestora si adaptata la caracteristicile tarilor de resedinta, va constituit principiul director al actiunii in acest domeniu.

– Dupa aderare, Romania trebuie sa contribuie cu o suma substantiala la fondul de asistenta pentru dezvoltare al UE. Care va fi aceasta suma si cum va fi distribuita?

– Aderarea Romaniei la UE va insemna schimbarea statutului actual al tarii noastre de receptor de asistenta pentru dezvoltare cu statutul de donator. Aceasta schimbare de statut va determina doua consecinte importante pentru Romania: pe de o parte, asocierea la politica UE de cooperare pentru dezvoltare si, pe de alta parte, elaborarea si implementarea propriei politici nationale de cooperare pentru dezvoltare. Din aceasta dubla perspectiva, Romania va urmari sa-si aduca propria contributie la eforturile privind sprijinirea statelor in curs de dezvoltare. Din punct de vedere financiar, contributia tarii noastre va fi conforma angajamentelor asumate de UE, in ansamblul sau, la nivel global, in cadrul diverselor conferinte globale in materie (Monterrey 2002, World Summit 2005), cat si obligatiilor asumate de Romania in raport cu UE, prin negocieri. Contributia Romaniei la politica de cooperare pentru dezvoltare va comporta doua dimensiuni: dimensiunea UE, prin contributia la Fondul European de Dezvoltare (FED), principalul instrument financiar comunitar pe relatia cu statele ACP, pe perioada 2008-2013, respectiv dimensiunea nationala, prin bugetul national destinat politicii de cooperare pentru dezvoltare. In primul caz, din momentul aderarii la UE, tara noastra a devenit parte a Acordului Cotonou, care defineste parteneriatul dintre UE si tarile ACP (Africa, zona Caraibe, Pacific). In consecinta, Romania va contribui financiar cu circa 80 de milioane de euro pentru intreaga perioada de timp mentionata. In cel de-al doilea caz, Romania si-a definit prioritatile in domeniu ca fiind trei state, Republica Moldova, Georgia, Serbia, iar doua sunt “state in atentie”, Irak si Afganistan, unde proiectele vor avea un caracter ad-hoc. In aceste state, Romania va derula proiecte cu fonduri proprii. Avand in vedere obiectivul UE formulat pe 23-24 mai 2005, Romania va trebui sa faca eforturi pentru alocarea a 0,17 % din VNB ca asistenta oficiala pentru dezvoltare (ODA), pana in 2010, respectiv 0,33 % din VNB ca ODA, pana in 2015. Bugetul concret urmeaza a fi stabilit.

– Economia Romaniei este nevoita dupa aderare sa faca fata concurentei acerbe de pe piata comuna. Politica externa a Romaniei a urmarit in ultimii doi ani deschiderea unor oportunitati economice in Orientul Mijlociu, Asia de Sud-Est, Africa de Nord. Care sunt rezultatele acestei politici si in ce masura sunt companiile romanesti pregatite sa valorifice aceste oportunitati?

– Strategia de politica externa a Romaniei, prezentata la 18 ianuarie 2005 de domnul presedinte Traian Basescu si pe care am reluat-o, la randul meu, in nenumarate interventii, stipuleaza clar ca zona asiatica reprezinta o prioritate pentru tara noastra, in plan politico-diplomatic si economic. Demersurile intreprinse de diplomatia romaneasca in ultimii doi ani au contribuit la reconfirmarea caracterului special al relatiilor romano-chineze, precum si la crearea premiselor pentru lansarea unui parteneriat strategic cu Republica Coreea, respectiv a unui parteneriat extins cu India, a caror concretizare formala o pregatim pentru 2007. De asemenea, relatiile bilaterale cu Japonia au inceput sa consemneze progrese sensibile, stadiul actual al dialogului politic si economic indreptatindu-ne sa speram la dezvoltari semnificative in viitorul apropiat. Aceste evolutii vor produce, cu siguranta, efecte in plan economic. Aderarea la Uniunea Europeana transforma Romania intr-un punct focal deosebit de atractiv pentru fluxurile investitionale si de afaceri din Asia. Avem, insa, si motive de preocupare, cum ar fi acumularea unui deficit comercial fara precedent in relatiile cu China. Subiectul se afla in atentia celor mai inalti factori de decizie de la Bucuresti si de la Beijing si speram ca dialogul sustinut sa duca la identificarea cat mai rapida a unor solutii. Urmarim angajarea selectiva a principalilor actori asiatici, avand ca baza complementaritatile politico-economice si strategice ale tarii noastre si ale partenerilor din zona, pe fondul mutatiilor geo-politice din regiune. Dorim sa continuam politica noastra in raport cu partenerii din Asia de Sud-Est, indeosebi din perspectiva angajarii unor proiecte economice de anvergura care sa stimuleze constant interesul mediilor de afaceri. Ca reper orientativ as mentiona, de pilda, doar implicarea Romaniei in strategia de reforma a infrastructurii energetice a Indoneziei, prin finalizarea proiectului de constructie a centralei termoelectrice Asam-Asam. Din pacate, dupa 1990, firmele romanesti au neglijat sau au renuntat la piete traditionale. In ultimii ani am depus eforturi constante, sustinute si prin vizitele la nivel inalt, de recuperare a acestor piete. Este un inceput promitator care trebuie continuat prin eforturi permanente. Remarc ca firmele romanesti au raspuns bine la strategia noastra de recuperare a vechilor piete, au participat la vizitele de nivel si s-au aratat interesate de reactivarea unor contacte. Asteptam continuarea si roadele unor astfel de demersuri. Exista si deschideri concrete realizate in ultimii doi ani, sub forma unor proiecte discutate si convenite, in vederea concretizarii in perioada urmatoare: proiectul construirii unui terminal in portul Constanta pentru transportul de gaze naturale lichefiate din statul Qatar; deschiderea de catre compania aeriana “Qatar Airways” a unei linii aeriene Bucuresti – Doha si redeschiderea de catre TAROM a liniei aeriene Bucuresti – Kuweit; participarea firmelor romanesti la reconstructia economica si a infrastructurilor din Irak si, respectiv, Liban; reluarea cooperarii economice cu Libia, mai ales in industria petrolului, industria IT si industria de constructii montaj.

– Securitatea energetica a fost una dintre temele politicii externe a Romaniei in ultima perioada. Care este in acest moment stadiul de realizare a proiectelor conductelor Nabucco si Constanta-Trieste?

– Importanta pe care o acorda subiectului securitatii energetice demonstreaza faptul ca Romania este racordata la evolutiile si preocuparile politicii europene in domeniu. Statele UE si-au intensificat in 2006 eforturile in vederea asigurarii securitatii energetice. In acest sens, promovarea unor surse alternative de energie, diversificarea rutelor de transport, realizarea pietei interne a gazului si energiei electrice si definirea unei politici energetice externe comune sunt prioritati pe agenda statelor membre UE. Romania pledeaza pentru realizarea sigurantei energetice in regiune si in Europa si sustine politica europeana de diversificare a surselor si rutelor de tranzit energetice. In contextul preocuparilor intense la nivel european privind securitatea energetica, Romania promoveaza proiectele gazoductului Nabucco si a oleoductului PEOP (Constanta – Trieste), ca proiecte alternative de transport al hidrocarburilor catre Europa Centrala si de Vest. Avand ca obiectiv furnizarea petrolului si a gazului spre Europa din alte surse decat cele actuale, proiectele Nabucco si PEOP vor putea contribui la diversificarea surselor de aprovizionare cu energie a UE si sunt incluse deja in programele europene care au ca obiectiv dezvoltarea infrastructurii energetice. In ceea ce priveste proiectul Nabucco, ministrii de resort, in prezenta comisarului european pentru energie, domnul Andris Piebalgs, au reiterat anul acesta, printr-o declaratie comuna, angajamentul politic pentru materializarea proiectului, in prezent fiind analizata posibilitatea alocarii de fonduri comunitare pentru realizarea sa. Pentru proiectul PEOP se are in vedere semnarea Memorandumului de Intelegere intre tarile participante la inceputul anului viitor, ceea ce va da investitorilor un important semnal privind sustinerea politica a acestuia. Romania, ca tara de tranzit, este direct implicata in concretizarea proiectelor PEOP si Nabucco, atat la nivel interguvernamental, cat si prin intermediul companiilor direct implicate in proiect. Astfel, in vederea realizarii celor doua proiecte, Romania promoveaza dialogul si relatiile de cooperare atat cu potentialii furnizori, cat si cu tarile de tranzit si cele consumatoare de hidrocarburi. De asemenea, Romania sustine proiectele Nabucco si PEOP in cadrul forurilor europene, urmarind implicarea mai activa a acestora in materializarea celor doua proiecte.

– Politica energetica a Federatiei Ruse sau cea a companiei de stat Gazprom este divergenta intereselor energetice ale Romaniei?

– Abordarea promovata in ultima perioada de Romania in raport cu Federatia Rusa a urmarit normalizarea relatiilor bilaterale. Scopul este realizarea unei cooperari economice dinamice, bazate pe pragmatism si transparenta. In mod evident, energia reprezinta o componenta a dialogului bilateral. Este o tema acuta, in care Rusia joaca un rol cheie pentru Europa. Spre deosebire de alte tari, Romania dispune de resurse care ii permit sa priveasca mai nuantat aceasta problema. Avem avantajul natural al unui grad mai redus de dependenta energetica, in comparatie cu alte state din regiune. Fara niciun dubiu, dorim o cooperare cu Rusia inclusiv in acest domeniu si ea este posibila. In 2006, cu prilejul vizitei vicepresedintelui Gazprom in Romania, Aleksandr Medvedev, s-au semnat contracte pe termen lung cu companiile romanesti Romgaz, Transgaz si Conef, ceea ce denota ca putem face afaceri bazate pe realism si pragmatism.
Concomitent, Romania, ca stat membru al UE, sustine elaborarea unei strategii europene comune durabile in domeniul energetic, care sa fixeze o linie de conduita unitara a statelor europene in cooperarea cu toti partenerii, inclusiv cu Federatia Rusa. Securitatea energetica este asigurata atunci cand partenerii isi respecta angajamentele asumate de livrare, achizitionare si tranzit. Pentru realizarea acestei securitati este nevoie de progrese politice semnificative din partea tuturor celor implicati si interesati, intre care si Romania.

– In ultima perioada, din partea presedintelui de la Chisinau, Vladimir Voronin, au venit unele critici severe privind erijarea Romaniei in “avocatul” integrarii europene a Republicii Moldova. Cum caracterizati relatia dintre Romania si Republica Moldova la inceputul anului 2007?

– De la 1 ianuarie 2007, relatia bilaterala se subscrie cadrului general de dialog al Uniunii Europene cu Chisinaul. Dincolo de aceasta, caracterul special al relatiei noastre se va traduce in sprijin deplin si dezinteresat pentru toate eforturile sincere ale Republicii Moldova in directia democratizarii interne si aprofundarii reformei economice. Este adevarat ca aderarea Romaniei la Uniunea Europeana va implica, pe termen scurt, unele inconveniente in relatia cu Republica Moldova, cum ar fi introducerea vizelor sau incetarea Acordului de Comert Liber. Acestea sunt efecte care se incadreaza in evolutia standard a raporturilor statelor membre ale UE cu cele din vecinatatea imediata. Romania a intreprins insa o serie de masuri de atenuare a acestor efecte (cum sunt facilitatile pentru emiterea vizelor), iar altele (asistenta pentru dezvoltare) ne vor oferi posibilitati sporite de actiune pe viitor. Pe termen mediu si lung, prezenta Romaniei in UE va avea un impact semnificativ, net pozitiv, la nivelul intregii societati moldovene. Speram ca parcursul reusit al Romaniei spre Uniunea Europeana sa ofere si Republicii Moldova imboldul, determinarea si argumentele necesare consolidarii propriului drum spre Europa. Ne dorim ca experienta Romaniei pe acest drum al integrarii sa fie folosita si apreciata la adevarata sa valoare. Intelegem ca atentia pe care o acordam pentru promovarea optiunii europene a Republicii Moldova ar putea trezi, in unele cazuri, retinere, indoiala sau chiar nemultumire. Cei care au astfel de dubii nu se numara printre cei cu adevarat interesati de implinirea aspiratiilor europene ale Chisinaului. Efortul persistent al Romaniei in aceasta directie este motivat in primul rand de necesitatea fructificarii, de catre toti cetatenii Republicii Moldova, a sansei la libertate, prosperitate si stabilitate. Prezenta Romaniei in cadrul UE este o oportunitate de a contribui nemijlocit la implinirea aspiratiilor si asteptarilor societatii moldovene, ale locuitorilor de peste Prut, o sansa uriasa pe care nu ne putem permite sa o irosim.

– Vara anului 2006 a fost marcata de o criza guvernamentala provocata de subiectul retragerii trupelor romanesti din Irak. Desi o dezbatere pe aceasta tema a fost lansata de Partidul National Liberal, iar in SUA s-a discutat in ultima perioada de pregatirea dezangajarii trupelor americane, in Romania la nivel institutional nu s-a facut un plan in acest sens. Putem anticipa aparitia unui asemenea plan in anul 2007?

– Din punct de vedere al dreptului international, prezenta trupelor Coalitiei multinationale in Irak are la baza doua elemente complementare: pe de-o parte, solicitarea expresa a guvernului irakian, iar, pe de alta parte, o rezolutie a Consiliului de Securitate al ONU adoptata ca urmare a solicitarii amintite anterior. In prezent, mandatul fortelor multinationale este valabil pana la data de 31 decembrie 2007. Mentinerea trupelor romanesti in teatrul de operatii reprezinta respectarea unui dublu angajament politic asumat de autoritatile romane atat fata de guvernul de la Bagdad, cat si fata de partenerii nostri din cadrul Coalitiei. Totodata, intre statele Coalitiei exista o coordonare permanenta, pe plan politic si militar, iar orice decizie privind retragerea unor efective militare va fi discutata mai intai la nivelul tarilor participante. Reamintesc ca obiectivul principal al Coalitiei este crearea premiselor favorabile dezangajarii totale, sub aspectul stabilitatii si securitatii tarii, dar si al sigurantei cetatenilor irakieni. Principalul instrument nu poate fi, firesc, decat consolidarea institutiilor interne, in sens larg si, in mod special, cresterea capacitatii autoritatilor irakiene de a asigura stabilitatea tarii si securitatea cetatenilor. In prezent, sunt depuse eforturi mari pentru instruirea fortelor de securitate irakiene in vederea preluarii prerogativelor de asigurare a securitatii in toate provinciile irakiene. Pana in acest moment, trei provincii irakiene se afla sub controlul fortelor irakiene de securitate (Al Muthana, Dhi Qar, Najaf), urmand ca, treptat, si in celelalte provincii sa se efectueze transferul de securitate de la Coalitia multinationala catre fortele irakiene. Dupa cum a afirmat-o si presedintele Romaniei in repetate randuri si am sustinut si eu, personal, tara noastra isi va respecta in totalitate angajamentele asumate in Irak. Atunci cand conditiile din teren vor fi favorabile elaborarii unei strategii generale de retragere a trupelor Fortei Multinationale din Irak, autoritatile romane vor fi in masura ca, in coordonare cu partenerii din Coalitie si Guvernul irakian, sa genereze un plan de dezangajare militara din acest teatru.

– In 2006, Romania a detinut presedintia Organizatiei pentru Cooperare Economica la Marea Neagra (OCEMN). De asemenea, a fost lansata initiativa Forumului Marii Negre pentru Parteneriat si Dialog, dar si proiectul unei Euro-regiuni a Marii Negre sub egida Consiliului Europei. Care sunt rezultatele concrete in ceea ce priveste urmarirea obiectivelor politicii externe a Romaniei la Marea Neagra?

– Este adevarat ca in 2006 am acordat o atentie speciala problematicii Marii Negre, care a inspirat unul dintre cele mai complexe proiecte de constructie diplomatica romaneasca de dupa 1989. Am demarat Forumul Marii Negre pentru Dialog si Parteneriat, al carui certificat de nastere a fost