Sever Avram (Eurolink): România are nevoie de solidaritatea decidenților pentru a crea un profil urban Smart City

România are nevoie de solidaritatea decidenților pentru a crea un profil urban de tip Smart City, este de părere Sever Avram, președintele executiv al Fundației EuroLink – Casa Europei București. Într-un interviu acordat Agerpres, Avram consideră că “fără a fi împinși de cineva de la spate, acel cineva prin lege trebuind să fie Ministerul Dezvoltării Regionale”, atunci “în continuare comunitățile locale vor persista într-o abordare gospodăros-festivistă, într-o logică a peticirilor și inaugurărilor formaliste de obiective disparate și nu vor fi pregătite să îmbrățișeze suflul nou care li se cere nu doar de către Comisia Europeană, dar și de majoritatea cetățenilor pro-activi din comunitățile lor”.

Președintele Eurolink precizează, pe de altă parte, că, în contextul Strategiei Uniunii Europene pentru Regiunea Dunării (SUERD), autoritățile competente din România, dar și din Bulgaria, nu reușesc să aibă o preocupare pentru dezvoltarea de proiecte integrative, “pentru a evita orice fragmentare, paralelisme și suprapuneri cauzatoare de risipă inutilă și de menținerea disparităților de astăzi”.

 

– Pentru început, am vrea să ne spuneți care este, în viziunea dvs, conceptul de ‘Smart city’ și ce șanse are România să se integreze în acest tip de dezvoltare?

– Există deja multiple tipuri de definire a acestui concept destul de nou din cadrul dezvoltării urbane. A realiza un profil urban atât de ambițios presupune a combina gradul înalt de digitalizare bine targetată cu valorizarea patrimoniul cultural sau cu schimbarea modului de locuire și de aprovizionare energetică inteligentă. Este, așadar, nevoie de o înțelepciune îndrăzneață, o solidaritate a decidenților și grupurilor de interese social-economice reale, un management public la nivelul, nu al Vienei, Londrei sau Budapestei, ci măcar al unor orașe mai mici, dar mult mai inovative din jurul țării noastre. Nu ar avea rost să intrăm acum în acest gen de teoretizări, întrucât nu am ajuns în cazul decidenților locali de la noi la acest nivel de înțelegere și abordare complexă, din păcate. Nici măcar primăriile mari nu au, de fapt, niște unități de planificare și inovare urbană, nu au inițiat, cu slabe excepții, consilii consultative cu mediul de afaceri și sectorul ONG pentru a putea decide linii strategice de dezvoltare în lumina conceptului Smart City, nu se preocupă pentru a se racorda în mod real nici la Agenda Inovării Urbane UE și nici la rețelele de orașe Smart sau adiacente care există.

Altfel spus, în afară de Timișoara, Cluj și Alba Iulia, într-o anumită măsură și Oradea, orașe deja autonomizate și privilegiate ca finanțare, nu se întrevăd preocupări de genul care să modifice din temelii modul de guvernanță, de transparență, interconectarea la sisteme complexe ICT cel puțin și așa mai departe. Fără a fi împinși de cineva de la spate, acel cineva prin lege trebuind să fie Ministerul Dezvoltării Regionale, mă tem că, în continuare, comunitățile locale vor persista într-o abordare gospodăros-festivistă, într-o logică a peticirilor și inaugurărilor formaliste de obiective disparate și nu vor fi pregătite să îmbrățișeze suflul nou care li se cere nu doar de către Comisia Europeană, dar și de majoritatea cetățenilor pro-activi din comunitățile lor.

 

– În contextul în care vorbim despre o Strategie a Uniunii Europene pentru Regiunea Dunării, cum vedeți o dezvoltare de tip Smart a orașelor românești de pe malurile dunărene?

– Strategia în chestiune prevede acțiuni și ținte concrete pentru toată această schimbare treptată a abordării, dar, în continuare, la noi și la bulgari nu există pur și simplu la nivelul Ministerului Dezvoltării cel puțin, dar chiar și al arhitecților șefi ai marilor orașe, o preocupare pentru o dezvoltare de proiecte integrative, pentru a evita orice fragmentare, paralelisme și suprapuneri cauzatoare de risipă inutilă și de menținerea disparităților de astăzi. Nu există o reacție concludentă nici din partea societății civile, care se mulțumește să semnaleze mai mult derapaje, incongruențe, decizii arbitrare și să propună măsuri corective.

Probabil că ar trebui spus că, în genere, aplicarea SUERD suferă din lipsa unor responsabili luminați și puternic implicați la nivelul Ministerului Afacerilor Externe — coordonatorul național desemnat încă din 2011, din cauza absenței studiilor de fezabilitate pentru obiectivele visate de comunități, de un dialog real între stakeholderi și edili sau ministerele cu rol în domeniu, precum și de diverse bariere birocratice auto-inventate, de exemplu imposibilitatea de a finanța pentru turism doar stațiuni deja declarate ca atare, de a gestiona și re-amenaja prin faleze și puncte belvedere malul românesc din cauza încăpățânării celor de la administrațiile portuare de la Giurgiu și Galați de a ceda sau a administra în co-tutelă măcar cu primăriile din zonele portuare…

 

– Ne puteți da câteva exemple despre alte orașe de pe cursul Dunării din alte state care au reușit sau sunt în curs de implementare a conceptului de ‘Oraș inteligent’?

– Unele sunt deja clasificate drept Smart, altele se află doar în proces mai îndelungat de implementare și omologare a celor șase seturi de criterii avute în vedere. Există și o clasificare în rândul acestora deja din unghiul de vedere al atingerii obiectivelor. În primele rânduri, sunt cele două capitale ale Sloveniei și Croației, de pildă, dar intră și Maribor tot din Slovenia, Regensburg din Bavaria, Plazen din Cehia, Kosice din Slovacia. Din România, sunt în procesul respectiv, în afară de Timișoara, Sibiu și Craiova, dar acestea mai au mult de lucrat nu doar pe partea de mediu, ci și pe partea de open-space și de interconectări inteligente pentru a ridica în special competitivitatea social-economică și gradul de inovativitate al comunităților per ansamblu.

 

– ‘Smart City’ înseamnă dezvoltare, servicii integrate în interesul cetățenilor, costuri administrative mai mici etc. Prin ce metode credeți că România poate implementa mai repede o serie de proiecte care să ducă la prosperitatea comunităților, din punct de vedere economic și social?

– Mă tem că este o întrebare prea luxuriantă pentru acest spațiu ultra-sintetic. Aș spune că, în primul rând, ar fi voința politică a decidenților și la nivel național și regional sau local. Lipsa unei cooperări cu mediul de afaceri și cu organizațiile civice își spune din greu cuvântul, mai ales că nu există o continuitate reală pentru atingerea unor obiective strategice. Mă tem că Bucureștiul, în pofida gradului său înalt de productivitate, randament financiar etc., stă tot mai prost în ultimii ani ca și viziune Smart pusă într-adevăr în practică și a devenit în mod real un exemplu de rele practici pentru restul țării la acest capitol: poluare exagerată, trafic haotic, lipsă de soluții reale de dezvoltare a locuințelor sociale, de soluții eco-inteligente, ne-atragerea de fonduri europene semnificative, dispersie sau risipă financiară inutilă pentru acoperirea nevoilor energetice, încurajarea unei dezvoltări urbane aleatorii în lipsa unui plan de dezvoltare bătut în cuie. Propagarea ar merita să aibă loc în cercuri concentrice dinspre Timișoara și Cluj către București și Constanța, iar regionalizarea reală, nu pe criterii de cumetrii sau căprării partizane, ar fi putut juca un rol decisiv în atingerea țintelor subsidiarității și a unei pespective asupra dezvoltării urbane inovative.

 

– Nu putem să încheiem fără să vă întrebăm: are sau nu România un oraș inteligent și unde clasăm din acest punct de vedere în raport cu celelalte state din Europa?

– Am mai vorbit puțin mai înainte în treacăt despre acest aspect, sunt și clasamente diferite chiar, dar se referă mai mult la orașe în proces de a deveni Smart. În afară de Timișoara, Cluj și Sibiu, cele mai mari șanse le au Alba Iulia, Oradea, dar chiar și Iași, Brașov, ori Târgu Mureș… Depinde de atitudinea pro-activă sau nu a cetățenilor chiar mai mult decât primarii în funcție. Important ar fi să ne dorim în mod sincer cu toții acest lucru. AGERPRES