Procedura de divorţ internaţional

coltuc_marius.jpgO analiză de Av. Marius Vicentiu Coltuc, Fondator al Casei de avocatură Coltuc

Din perspectiva reglementarilor Noului Cod Civil, putem reţine regula posibilităţii alegerii de către părţi, a legii incidente în cazul divorţului, convenţie care trebuie pe de o parte să fie încheiată sau modificată cel mai târziu până la data sesizării autorităţii competente să pronunţe divorţul, iar pe de alta parte, din punct de vedere al formei, se cere a fi încheiată în scris, semnată şi datată de soţi.

Astfel, soţii pot alege de comun acord una dintre următoarele legi aplicabile divorţului:

a) legea statului pe teritoriul căruia soţii au reşedinţa obişnuită comună la data convenţiei de alegere a legii aplicabile;

b) legea statului pe teritoriul căruia soţii au avut ultima reşedinţa obişnuită comună, dacă cel puţin unul dintre ei mai locuieşte acolo la data convenţiei de alegere a legii aplicabile;

c) legea statului al cărui cetăţean este unul dintre soţi;

d) legea statului pe teritoriul căruia soţii au locuit cel puţin 3 ani;

e) legea română.

In masura in care, sotii, nu au ales aplicarea vreunei anumite legi, din cele premise de lege, atunci, potrivit art.2.600 C.Civ., legea aplicabilă divorţului este:

a) legea statului pe teritoriul căruia soţii au reşedinţa obişnuită comună la data introducerii cererii de divorţ;

b) în lipsa reşedinţei obişnuite comune, legea statului pe teritoriul căruia soţii au avut ultima reşedinţă obişnuită comună, dacă cel puţin unul dintre soţi mai are reşedinţa obişnuită pe teritoriul acestui stat la data introducerii cererii de divorţ;

c) în lipsa reşedinţei obişnuite a unuia din soţi pe teritoriul statului unde aceştia au avut ultima reşedinţă obişnuită comună, legea cetăţeniei comune a soţilor la data introducerii cererii de divorţ;

d) în lipsa cetăţeniei comune a soţilor, legea ultimei cetăţenii comune a soţilor, dacă cel puţin unul dintre ei a păstrat această cetăţenie la data introducerii cererii de divorţ;

e) legea română, în toate celelalte cazuri.

Dacă legea străină, astfel determinată, nu permite divorţul ori îl admite în condiţii deosebit de restrictive, se aplică legea română, în cazul în care unul dintre soţi este, la data cererii de divorţ, cetăţean român sau are reşedinţa obişnuită în România.

Cuplurile internationale care decid sa divorteze vor putea alege, in curand, legislatia carui stat se aplica in cazul lor, potrivit unor noi reglementari la nivelul UE.

Persoanele care vor dori sa divorteze in alt stat decat cel de origine vor trebui sa dovedeasca, totusi, o legatura stransa cu acesta, respectiv prin rezidenta sau nationalitate. De asemenea, sotii trebuie sa cada de acord asupra statului in care vor oficia divortul.

Statele membre care adopta actul normativ

Statele membre care au adoptat procedura mai rapida de promulgare a actului normativ sunt: Belgia, Bulgaria, Germania, Spania, Franta, Italia, Letonia, Luxemburg, Ungaria, Malta, Austria, Portugalia, Romania si Slovenia. Alte state membre sunt invitate sa adere la acest acord, in orice moment.

Noua legislatie ar intra in vigoare la 18 luni dupa aprobarea de catre statele membre. Potrivit statisticilor Comisiei Europene si ale Consiliului Europei, in UE sunt aproximativ 122 de milioane de casatorii, dintre care 16 milioane (13 la suta) sunt considerate “internationale”.