filip-petru.jpgInterviul acordat Agentiei Rompres de Petru Filip, aflat la cel de-al treilea mandat de primar al municipiului Oradea.
Petru Filip s-a nascut in 23 ianuarie 1955 la Slobozia, in judetul Ialomita. In 1979, a absolvit, ca sef de promotie, cursurile Facultatii de Mecanica, specialitatea Tehnologia Constructiilor de Masini, din cadrul Institutului Politehnic Traian Vuia din Timisoara, iar in prezent este conferentiar la Universitatea din Oradea. Este doctor in ingineria mecanica (2002), precum si in management public (2006). Petru Filip este membru al Partidului Democrat din 1994 si vicepresedinte al Biroului Permanent National al PD, din 2005. De asemenea, el este membru in delegatia Romaniei la Congresul Puterilor Locale si Regionale (Strasbourg) si vicepresedinte al Asociatiei Municipiilor din Romania si vicepresedinte al Federatiei Autoritatilor Locale din Romania (2005-2007). Primarul Petru Filip este casatorit cu Valeria Filip, medic primar pediatru, director medical la Maternitatea Oradea, cadru didactic la Facultatea de Medicina Oradea, iar fiica lor este economista.

– Istoria postdecembrista a Oradei, exceptand perioada 1996-2000, se leaga de numele si personalitatea dumneavoastra. Numit in 1991 de prefectul de Bihor de atunci si actual ministru al administratiei si internelor, Vasile Blaga, si ales ulterior primar al Oradiei in 1992, 2000 si 2004, cum va simtiti in aceasta postura?

– Da, este adevarat ca perioada de dupa 1989, prin faptul ca sunt la al treilea mandat ca primar ales, este legata fara discutie de ceea ce am facut sau n-am facut pentru acest oras. In mod cert, am o responsabilitate la care, cateodata, sunt obligat sa ma gandesc. La fel reflectez asupra modului in care cetatenii ma vor aprecia, mai mult sau mai putin, lucru ce se va intampla de fapt peste ani. Ceea ce face un om politic, rezultatele muncii lui nu sunt imediat percepute la adevarata lor valoare. De obicei, se intampla sa treaca o perioada mai lunga de timp si, in general, aprecierile se fac prin comparatie.

– Asadar, de unde ati pornit si unde ati ajuns, acum, la doi ani si ceva de la alegerile pentru al treilea mandat?

-De unde am pornit si unde am ajuns? Am pornit de la un primar numit, o persoana care nu stia foarte multe despre primarie, pentru ca nu am avut relatii de nici un fel cu primaria inainte de 1989. Nici nu stiam foarte bine, nu neaparat unde este, dar nu stiam cu ce se ocupa, care sunt mecanismele interioare. Am pornit de la o administratie care in 1991 avea 56 de angajati si niste responsabilitati foarte reduse, pana astazi cand primaria, practic, incepe sa se ocupe de tot ceea ce inseamna viata orasului si deja atat numarul angajatilor, peste 600, cat si institutiile care depind de primarie au crescut formidabil de mult.

– Apartineti unei galerii cu foarte putine personalitati, primari de municipii, cu o durata a mandatelor atat de substantiala. Beneficiati de o experienta bogata, aveti un doctorat in domeniu, sa intelegem ca pasiunea dumneavoastra este administratia publica locala?

– Eu, ca pregatire initiala, de baza, cum se zice, sunt inginer. Am terminat Tehnologia Constructiilor de Masini (TCM), in 1979, la Institutul Politehnic Timisoara, si am venit intr-o mare intreprindere mecanica din municipiul Oradea. Am acumulat si o experienta didactica in zona ingineriei, dupa care am venit la primarie – care este o specializare cu totul diferita, atat profesional, cat si din punctul de vedere al vietii in sine. Ca primar esti obligat sa vezi, sa intelegi si sa comunici cu cetateanul sau cu institutiile cu care edilul orasului vine in contact. Prin urmare, mi-am schimbat, sa spunem, meseria: dintr-un inginer mecanic, cu doctorat in inginerie, m-am transformat intr-un administrator, pana la urma, un manager in administratie publica.

– Dar in cariera universitara ce s-a intamplat?

– Mi-am schimbat si profilul universitar trecand in partea de administratie publica. Mi-am luat in acest an doctoratul in managementul administratiei si in mod sigur ca ma voi indrepta si spre cariera didactica universitara in zona managementului public, deoarece consider ca in acest domeniu sunt foarte putini care au experienta necesara si predau lucruri aplicate. Revenind la intrebare, pot sa spun ca am facut o pasiune din administratie, am trait in interiorul ei, am pus in aceasta munca suflet, timp, viata, liniste si sanatate.

– Cum au evoluat in acesti ani ai mandatului dumneavoastra, vreo 11-12 pana acum, raporturile dintre administratia centrala si cea locala? Care este acum raportul optim intre descentralizarea dorita de administratiile locale si tendinta centrului de a tine sub control anumite parghii? Dar administratiile europene cum se prezinta din perspectiva descentralizarii?

– Atat la nivel european, cat si la nivelul Romaniei, este o lupta continua intre central si local. Nicaieri in lume, administratia centrala nu este dispusa ca odata cu descentralizarea anumitor activitati sa dea si fonduri. Acelasi lucru se intampla si in Grecia, in Franta, Italia, se va intampla si in Romania. Clasa politica este clar ca, de dragul regulilor jocului, va spune da, facem descentralizare, acesta este rolul administratiei publice, sa fie cat mai aproape de cetatean, principiul subsidiaritatii, care a devenit un principiu foarte drag oamenilor politici europeni, trebuie sa functioneze. Dar pe fond, in spatele acestor declaratii, sunt convins ca luptele privind transferul surselor financiare pentru rezolvarea acestor treceri de responsabilitate se vor face cu multi nervi, energie, chiar cu scandaluri, in unele cazuri. As fi nedrept sa spun ca, in Romania, lucrurile nu au evoluat totusi pe un trend pozitiv in ultimii ani, cu toate ca, la nivelul unor reprezentanti ai clasei politice nu se doreste aceasta descentralizare.

– Desi trendul descentralizarii pare a fi bun si franele care i se opun sunt puternice. Cum vor evolua pana la urma lucrurile?

– Vreau sa va spun ca succesul descentralizarii in Romania va depinde in proportie foarte mare de numarul demnitarilor din structura centrala care au avut experienta in administratia publica locala. As aminti cateva exemple. Presedintele Basescu a fost primar general al capitalei patru ani si sase luni. Ministrul Blaga a fost prefect de Bihor doi ani si ceva si apoi inca patru ani implicat in structuri de putere ale administratiei la nivel local. Secretarul de stat Mircea Toader provine din structuri de conducere ale administratiei judetene din Galati. Victor Paul Dobre, care este secretar de stat in MAI si raspunde de primarii, a fost prefect. Toti acestia pe care-i stiu am convingerea ca doresc descentralizarea pentru ca ei cunosc din interior problemele pe care administratia publica locala le are in contact direct cu cetateanul. Daca administratia publica centrala ar intelege ca de fapt administratia publica locala ar putea-o degreva atat de raspundere administrativa, cat si de raspundere politica pana la urma, ar privi lucrurile in alt mod decat le priveste in acest moment. Pe de alta parte, este adevarat ca in interiorul administratiei centrale nu este vorba numai despre activitatile ministrilor sau secretarilor de stat, ci si a functionarilor de acolo care se gandesc ca prin transferul de responsabilitate s-ar putea sa-si piarda functiile.

Este pregatita Oradea pentru intrarea in Uniunea Europeana?

– Daca Oradea este pregatita pentru intrarea in Uniunea Europeana? Poate ca este. Nu poate, sigur ca este mai pregatita decat alte comunitati din Romania. Cat la suta este pregatita este foarte greu de spus pentru ca, dupa parerea mea, integrarea in UE, nu numai pentru Oradea, ci in general, din cate am vazut si discutat, va depinde foarte mult de modul in care vom intelege ce inseamna UE, care sunt obligatiile, raspunderile, costurile, implicarea constienta a fiecaruia dintre noi in aceasta competitie in care vom intra cu celelalte tari si natiuni ale UE. Pe o piata concurentiala bine stabilita si dupa niste reguli foarte severe, succesul nostru va depinde de tenacitatea si curajul pe care le vom dovedi si mai putin de smecheriile cu care noi suntem obisnuiti in abordarea unor chestiuni concurentiale. Daca nu vom intelege acest lucru, avem foarte repede sansa sa fim dezamagiti, nu pentru ca sistemul european functioneaza prost, ci pentru ca, in incapacitatea noastra de a ne adapta, vom spune ca si vulpea din fabula lui La Fontaine ca “strugurii sunt prea acri” pentru noi.

– Accesul in UE se face dupa rigorile pe care le-ati amintit, dar intram si cu specificul si traditiile noastre. De pilda, cu Ziua Oradiei, pe care tocmai am sarbatorit-o pe 12 octombrie, avandu-l printre invitatii de onoare si pe presedintele Traian Basescu. Stim ca aceasta data a fost fixata ca zi a orasului tot sub mandatul dumneavoastra. De ce ati ales aceasta zi?

– Da, ziua de 12 octombrie a fost stabilita intr-adevar cand cautam o personalizare, o carte de vizita, un pasaport, spuneti-i cum vreti, un brand al acestui oras dupa 1990, pentru ca, in lume, orasele au elemente care le personalizeaza: ziua orasului, steagul orasului, imnul orasului, mascota orasului, ziarul orasului, elemente unice pentru viata si identitatea orasului. Si, la vremea respectiva, in 1992, am stabilit, nu singur, ci impreuna cu oamenii de specialitate, ca ziua de 12 octombrie poate fi o zi reprezentativa fiindca are o dubla semnificatie. Pe 12 octombrie 1918, la Oradea, in casa avocatului Aurel Lazar s-a semnat Declaratia de Independenta a Romanilor din Transilvania, act major premergator Unirii de la 1 Decembrie 1918, acelasi document, semnat de fruntasii romani unionisti, a fost dezvoltat si citit de Alexandru Vaida Voievod la Alba Iulia. Pe 12 octombrie 1944, Oradea a fost eliberata de Armata Romana de sub ocupatia fascista. Am ales aceasta data, de 12 octombrie, in jurul careia am brodat Festivalul “Toamna Oradeana”, care se intinde pe o perioada de doua-trei saptamani sau chiar o luna. Am incercat sa organizam multe spectacole, multe manifestari in strada, pentru ca oradeanul este iubitor de distractie si comuniune, fie ca este vorba despre un festival al vinului, un concert in aer liber sau un miting aviatic. Pe langa aceste activitati de strada, sunt si manifestari culturale de o foarte buna calitate precum Zilele Revistei “Familia”, unde toata elita scrisului romanesc este prezenta la Oradea in jurul revistei infiintate de Iosif Vulcan cu multa vreme in urma. Ar mai fi de amintit Festivalul Teatrului Scurt, din doi in doi ani, concerte, intreceri sportive de marca. Am incercat sa aducem si cetatea medievala in centrul atentiei pentru ca orasul s-a dezvoltat in jurul cetatii si a reprezentat un important centru renascentist. Unele dintre aceste evenimente sunt valori emblematice cu care Oradea se poate integra foarte bine, pastrandu-si autenticul, in contextul european.

– S-a vorbit ca veti merge la Bucuresti, in Guvern, ca veti merge la Parlamentul European, ce proiecte aveti? Ce se va intampla cu cariera dvs. politica in continuare? Va veti desparti de administratia municipiului Oradea?
– Este destul de dificil de spus in acest moment. La nivelul clasei politice, pozitia de primar este privita cu oarecare lejeritate, poate s-a mai schimbat putin in ultima perioada, dar sunt convins ca, in timp, pozitia de primar va creste formidabil din punctul de vedere al rolului si impactului pe care-l va avea in dezvoltarea unei comunitati. Din functia de primar poti avea foarte multe satisfactii, cu conditia ca politicienii si cei care sunt in postura de a urmari si de a controla ceea ce se intampla in spatele unei administratii publice locale sa inteleaga ca functia de primar este o functie cu incarcatura politica si, in subsidiar, cu incarcatura de simplu gestionar al unei intreprinderi sau companii. De foarte multe ori, primarul este confundat, el, ca persoana, cu tot ceea ce inseamna institutia primariei si, de multe ori, aceasta apasare care exista asupra lui, ca persoana, dauneaza coerentei si corectitudinii actului de conducere pe termen lung, ma refer la strategii, pe care un primar ar trebui sa le exercite in functia sa. In majoritatea cazurilor, datorita perceptiei care exista la nivelul societatii in general, primarii sunt legati de problemele de zi cu zi, cele minore, in detrimentul strategiilor de dezvoltare a unei comunitati. Exista chiar o zicala in teoria managementului care spune ca, din punctul de vedere al deciziei, imediatul omoara perspectiva. Adica, daca te vei gandi numai la groapa care astazi este in sosea, nu vei avea perspectiva de a vedea cum poti sa asfaltezi intregul oras. De aceea am si pornit proiectele mari din oras incercand sa conving cetateanul ca trebuie sa aiba perspectiva dezvoltarii intr-un trend de rezolvare a problemelor cu care orasul se confrunta. Problema trebuie abordata in ansamblu si pe fond. Mai devreme sau mai tarziu, va trebui ca primarii sa fie lasati sa abordeze aceste probleme altfel decat au fost obligati pana acum de realitatile de zi cu zi. Eu as vorbi cu pacat sa spun ca aici, la Oradea, oamenii nu au acceptat si nu au apreciat ca totusi se lucreaza, ca lucrurile sunt intr-o evolutie pozitiva. As vorbi cu pacat sa spun ca acest lucru se intampla sau nu l-am simtit.

– In final, care ar fi profesiunea de credinta a primarului Petru Filip dupa mai bine de un deceniu de mandat?

– Pozitia de primar, cred ca am cel putin dreptul moral sa vorbesc in cunostinta de cauza, este probabil cea mai interesanta pozitie din administratie, nu ma refer numai la cea romaneasca, ci in general. Si are mai multe valente: in primul rand, este o scoala de formare a lui, ca individ, ca personalitate, o scoala pe care nu ai unde s-o inveti, s-o exersezi, decat practicand-o. Pentru tine, ca om, este formidabil, daca vrei intr-adevar sa o inveti. Cea de-a doua este satisfactia pe care ti-o poate da in modul in care te raportezi la ceilalti. Ca primar poti influenta, si influentezi fara sa vrei, viata unei comunitati si nu pe termen scurt, ci pe termen lung. Cand te-ai angajat la o asemenea raspundere trebuie sa fii constient de aceasta realitate: ca poti face lucruri bune, cu impact pe termen mediu sau lung, si, in acelasi timp, poti sa “ingropi” acea comunitate pe timp foarte lung. Iar rezultatele se vad dupa cel putin 3-4 ani. Eu pot sa spun, si afirm in fata oricui, ca am incercat sa-mi fac acest job in mod corect pentru ca nu am vrut si nu vreau sa ma fac de ras dupa ce nu voi mai fi aici. Trebuie sa ai tu satisfactia lucrului bine facut si linistea sufleteasca ca ai dat tot ce ai mai bun.