Dacă am vorbi despre o tradiție urbană românească, în care de câteva decenii bune funcționalismul domină arhitectura, oare ce am putea concluziona cu privire la aceasta și la demnitatea celor care o locuiesc? Am încercat să înțelegem mai bine din perspectiva arhitectului Radu Negoiță.

Radu Negoiță este absolvent al Facultății de Arhitectură a UAUIM București din 2006 iar din 2013, doctor în arhitectură, în urma susținerii unei teze despre avataruri ale confortului.

Radu e pasionat de confortul locuirii în formele sale cele mai uzuale – critică sau apreciază blocuri pe pagina comunității CSPR, pe care a creat-o în 2015. În 2018 a publicat Disconfort Residence, un potențial ghid de ales locuința corectă.

”Blocurile în formula care ne este familiară nouă sunt noi, la scară istorică. În România, fenomenul locuirii colective funcționaliste se suprapune peste perioada comunistă – sigur, au existat și în interbelic inițiative destul de reușite începând cu anii `20 în București, dar marile cuburi care populează decorul peisajului nostru de zi cu zi sunt, în mare măsură, funcționalism pus în practică pe baza planificării de stat (industriale, urbane etc.). Treaba asta cu planificarea, care a adus multă lume din rural la oraș, a avut un efect interesant asupra ideii de demnitate a locatarului, pentru că s-au trezit laolaltă, pe aceeași scară, familii cu amintiri din copilăria la curte, care încă își țineau o gospodărie pentru cele necesare lângă oraș (oameni cu noțiuni prea vagi de conduită într-o clădire partajată cu alții, de regulă) și orășeni mai degrabă obișnuiți să interacționeze cu vecinii (pentru că la oraș vecinul te poate trage la răspundere mai ușor când nu ai o curte în care să te ascunzi, când nu îți convine ce auzi). Deși ideea de bază a fost dorința de a rezolva problema enclavizării din mahalalele vechi, rezultatul a fost trai în comun pentru oameni cu obiceiuri foarte diferite, adică blocuri de a căror gospodărire locatarii nu prea s-au ocupat cu drag. A se citi zero inițiativă pentru folosul comunității. Astfel s-a văzut și mai clar că statul a făcut blocuri, iar apoi a uitat că ele au nevoie de o rețea de mentenanță bine pusă la punct”, spune Arh. Radu Negoiță.

 

Citiți articolul integral pe portalul specializat EuroUrbanism.ro