„Carte Albă a Energiei Termice pentru București – model de selecție a unei tehnologii adecvate pentru sistemul de încălzire centralizat” reprezintă tema lucrării de dizertație susținute de Paul-Florin Gărdescu, student masterand al Universității Sussex din Marea Britanie, Specializarea Politici Energetice. Paul-Florin Gărdescu lucrează în Marea Britanie ca profesor de economie la un liceu în Londra și, totodată, urmează cursurile unui al doilea master, în Economie Aplicată, la Universitatea Johns Hopkins, SUA.

Articolul de față încearcă să propună o soluție tehnică pentru sistemul de încălzire centralizată din București, având în vedere restricții tehnologice cât și implicațiile acordurilor internaționale pe care România le-a semnat recent, cum ar fi noul Acord Verde al UE.

Bucureștiul are al doilea cel mai mare sistem de termoficare din lume, reprezentând 43% din piața națională. Acoperă aproximativ 562.000 de apartamente în aproximativ 8.200 de clădiri, domiciliu a 1,2 milioane de locuitori, precum și 4900 de instituții publice.

Sistemul are o rețea de conducte îmbătrânită, datorii de aproximativ 1 miliard EUR și numeroase controverse manageriale. Strategia actuală de încălzire nu răspunde angajamentelor internaționale, nu are obiective specifice pe termen lung dincolo de orizontul anului 2020 și nu urmărește cele mai recente evoluții tehnologice în materie. O decizie de politică energetică eronată ar putea bloca sistemul pe o cale tehnologică greșită. Este de așteptat ca orice investiție viitoare în tehnologia termică să aibă o durată de viață de aproximativ 25 ani, potențial blocând sistemul pe această cale tehnologică până în 2050, de unde nevoia unei soluții tehnologice adecvate.

Identificarea celei mai bune soluții necesită adoptarea unui criteriu care să țină cont de trei aspecte: economic, de mediu și de acceptabilitate socială. Evaluarea acestor soluții trebuie facută utilizând instrumente ca analiza multi-criteriu TOPSIS (Tehnica pentru Ordinea de Preferință a Similaritații cu Soluția Ideală) și analiza cost-beneficiu. Implementarea soluției trebuie făcută într-un cadru conceput special pentru tranziția către noul sistem tehnologic care să aibă în vedere elemente, procese politice și caracteristici care oferă fundamentele tranziției.

Există trei opțiuni de politică tehnologică pentru încălzire în București:

– Prima opțiune – integrarea energiei solare într-o centrală electrică cu ciclu combinat de gaze naturale (3GDH – 3rd Generation District Heating);

– A doua opțiune – implementarea unei politici de încălzire urbană de a 4-a generație (4GDH) cu un mix tehnologic: geotermic, gaz, solar și eolian;

– A treia opțiune – implementarea unei politici de încălzire urbană de a 4-a generație (4GDH) cu un mix tehnologic: geotermic, solar, eolian și hidrogen.

Politica recomandată este a 4-a generație cu un mix tehnologic: geotermic, gaz, solar și eolian.

Considerând soluțiile tehnice existente, aceasta pare a fi capabilă de a atinge zero emisii de carbon, obiective stabilite de UE în noul său Acord Verde, în urma căruia României i-au fost repartizate 10 miliarde EUR.

Avantajele sale enumeră: investiții și costuri operaționale mici comparativ cu 3GDH, adică tarife mai mici pentru consumatori; nivelul actual de dezvoltare a tehnologiei la locație, cum ar fi energia geotermală; resurse umane pentru un Sistem Energetic Inteligent; atitudinea publicului față de schimbările climatice, poluare și surse regenerabile; durată de viață mai lungă a rețelei de distribuție, datorită temperaturilor mai mici; potențialul unei încălziri 100% din resurse regenerabile (gazul înlocuit de hidrogen când acesta va deveni fezabil economic); dezvoltarea ulterioră a unei politici de agent districtual de răcire, înlocuind aerul condiționat individual, cu impact pozitiv asupra cererii de energie și asupra mediului; utilizarea acoperișurilor blocurilor pentru panourile fotovoltaice, reducând astfel pierderile de teren pentru implementarea soluțiilor solare; crearea unei piețe competitive pentru investitori în termoficare cu beneficii pentru consumatorul final, atât în ceea ce privește tariful, cât și calitatea serviciului; decuplarea sistemului de încălzire de ciclul electoral și reducerea interferențelor politice, rezultând în îmbunătățirea deciziilor manageriale.

Succesul politicii tehnologice depinde și de o transformare administrativă. Un studiu recent al Universității Tehnice Delft și al Agenției Olandeze de Analiza Mediului atrage atenția asupra lipsei structurilor, a necesarului uman și cât și asupra a nevoii restructurării bugetare la nivelul administrațiilor locale în Olanda. Pentru România, crearea unei Agenții Nationale a Energiei ar aduce la un numitor comun opiniile și interesele tuturor actorilor – guvern, administrația locală, mediul de afaceri, comunități – și ar recomanda politici prin care România să-și poată îndeplini obligațiile internaționale în conformitate cu Acordul Verde 2050.

Având în vedere proiectele aflate în dezvoltare, cum ar fi GET H2 Nukleus (RWE) sau feriboturile pe hidrogen DFDS, cât și necesitatea creării unor avantaje comparative pe termen lung, România pare că va trebui să adopte soluții de termoficare care sa includă hidrogen mai repede decat lucrarea de față anticipa. Necesitatea asanării sistemului de distribuire a energiei termice în București este o oportunitate pentru România de transformare profundă la nivel tehnologic, economic și administrativ.

 

Paul-Florin Gărdescu poate fi contactat pentru dezvoltarea acestui subiect la adresele de email p.gardescu@sussex.ac.uk și paulfloringardescu@yahoo.co.uk

 

Surse imagini

https://www.bbc.co.uk/news/uk-scotland-edinburgh-east-fife-52711346

https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0360544214002369