Arhitectul Mihai Tulbure a răspuns unor întrebări într-un interviu pentru platforma Eurourbanism.ro, punând în lumină câteva noțiuni, care, pe cât de banale par la prima vedere, pe atât de problematice se dovedesc la o observare mai atentă, în România anului 2021.

Absolvent al Facultății de Arhitectură G. M. Cantacuzino din cadrul Universității Gheorghe Asachi Iași, Mihai Tulbure și-a început cariera înainte de ’89, drept care l-am întrebat câte ceva și despre arhitectura din perioada comunistă.

„În acea perioadă, mesajul arhitectului a funcționat într-un mod forțat, impus de fapt, dacă activai în cadrul unui institut, erai un angajat al statului, așa încât nu puteai decât să fii îngenuncheat unui sistem. Nu existau birouri de arhitectură individuale decât pentru elaborarea unor lucrări nesemnificative (locuințe rurale, amenajări interioare, proiecte-tip de locuințe). Majoritatea lucrărilor erau tipizate astfel încât să fie controlate de stat ca valoare de investiție. Arhitecții interveneau la amplasarea în teren (partea variabilă), la prelucrarea fațadelor, în amenajările peisagistice și documentațiile urbanistice. Nu discut aici de instituțiile de proiectare privilegiate, cele care elaborau proiectele tip, programe de arhitectură naționale: case de cultură, spitale, școli, grădinițe, etc. și vestitul institut Carpați, coordonat direct de Partidul Comunist”, povestește arhitectul Mihai Tulbure.

 

Citiți articolul integral pe platforma specializată EuroUrbanism.ro