Sustine premierul Calin Popescu-Tariceanu, intr-un interviu acordat Agentiei Rompres.
Premierul Calin Popescu-Tariceanu nu vede posibila o modificare a cotei unice de impozitare sau a TVA-ului pe perioada mandatului sau. Intr-un interviu acordat Agentiei Rompres, primul-ministru explica de ce are nevoie Romania de cota unica si care este raportul real intre costurile si beneficiile integrarii.

– Domnule Tariceanu, va revine privilegiul de a fi premierul care marcheaza finalul unui drum lung si dificil, cel al integrarii in UE. Cu toate ca puteti fi acuzat de subiectivism, personal, care credeti ca sunt meritele dvs. si ale guvernului pe care il conduceti in incheierea cu bine a acestui proces?

– Stiti cum este: dupa razboi, se spune ca multi viteji se arata. Realitatea este ca nu am pretentia sa consider ca guvernul detine monopolul reusitei. Au fost implicate toate institutiile statului, intr-o masura evident diferita, in functie de responsabilitatile directe pe care le aveau in procesul de aderare. Din aceasta perspectiva, trebuie sa spun foarte clar – nu ma jenez -, guvernul este interlocutorul Comisiei Europene si asupra guvernului au cazut toate responsabilitatile directe. Singura institutie din Romania care a fost tinuta responsabila de Comisia Europeana si careia Comisia Europeana i-a cerut indeplinirea anumitor angajamente a fost guvernul, nu Parlamentului, si nici alte institutii. Prin urmare, este evident ca rolul guvernului a fost cel mai important, dar era firesc sa fie asa si cred ca, intr-adevar, plecand de la situatia de fapt la finele lui 2004, trebuie sa recunoastem ca au fost mobilizate energiile tuturor membrilor guvernului si ale institutiilor statului pentru a reusi aderarea la termenul pe care ni-l fixasem si nu cu un an mai tarziu, la 1 ianuarie 2008, cum multi prevedeau acum doi ani de zile. Sigur ca acest lucru nu ar fi fost posibil daca la nivelul guvernului nu ar fi existat un spirit de echipa si daca primul-ministru nu si-ar fi exercitat, pe de o parte, rolul de a tine echilibrele, de a sti sa-i stimuleze pe fiecare din ministri sa dea ce e mai bun, de a sti sa tina echilibrul pentru ca nimeni sa nu aiba impresia ca este mai important decat celalalt, pentru ca fiecare avea o parte importanta si semnificativa. Sigur ca in final niciunul dintre ministri nu ar fi putut sa aiba o reusita individuala daca nu ar fi avut sustinerea mea ca prim-ministru, pentru ca eu sunt cel care ia decizia finala in guvern. Acest lucru mi-a permis in acelasi timp sa imprim si vointa si determinarea politica la nivelul guvernului si la nivelul majoritatii politice, vorbesc pe ansamblu, din cadrul Parlamentului, de a promova acele masuri care erau necesare pentru a ne duce la indeplinire angajamentele pe care ni le luasem. Vreau insa sa subliniez ca acest efort nu ar fi fost posibil fara contributia celorlalte institutii despre care vorbeam, Parlamentul in principal, dar nu numai, presedintia, societatea civila si, nu in ultimul rand, as mentiona presa, care, prin modul in care a analizat intotdeauna cu un ochi critic si atent, a ajutat, as spune, intr-o masura importanta adoptarea unor masuri care poate la un anumit moment puteau sa fie puse sub semnul indoielii.

– Unii cetateni se tem de costurile sociale pe care le vor avea de suportat dupa 1 ianuarie 2007, altii se asteapta in schimb la o crestere substantiala a bunastarii personale. Care va fi de fapt raportul real intre costurile integrarii si beneficiile acesteia, inclusiv sub aspectul veniturilor populatiei?

– Intai am sa spun ca, evident, bilantul va fi pozitiv de partea beneficiilor. Beneficiile vor fi mai mari decat presupusele costuri, iar in ceea ce priveste modul in care se va transforma viata romanilor dupa 1 ianuarie 2007 va spun ca nu ne putem astepta la lucruri spectaculoase de pe o zi pe alta. 1 ianuarie 2007 este o zi ca oricare alta. Progresul Romaniei si imbunatatirea calitatii vietii fiecarui roman nu este un lucru care sa tina de o minune cereasca, este consecinta directa a progreselor Romaniei, a evolutiei Romaniei, a unei cresteri economice consistente si sanatoase si ea se va regasi in plan personal intr-o forma progresiva. Dar aceasta forma progresiva de care vorbesc inseamna ca putem sa traim mai bine in 10 ani, in 20 sau in 50 de ani. Depinde de noi cum vom sti, cata inteligenta va avea clasa politica romaneasca sa inteleaga ca de capacitatea si de maturitatea de a conduce aceasta evolutie va depinde evident si rezultatul la nivelul cetateanului de rand. Daca Romania va cunoaste o perioada de stabilitate politica in continuare, de crestere economica vertiginoasa, asa cum este in prezent, atunci sigur ca decalajele se vor reduce foarte rapid. Cu alte cuvinte, nivelul de trai va creste intr-o maniera consistenta de la an la an. Altfel, sigur ca riscam ca progresele sa fie mult mai lente, iar reversul medaliei va fi un sentiment de insatisfactie. In ceea ce priveste cresterea salariilor, da, salariile vor creste, dar nu vor creste numai salariile. Va creste calitatea vietii de zi cu zi, pentru ca vom avea sosele mai bune, servicii municipale mai bune, o administratie mai eficienta, un mediu inconjurator mai curat, o agricultura mai performanta, un sat romanesc mai evoluat, un sistem de educatie mai performant, un sistem de sanatate care sa asigure servicii intr-o masura cat mai importanta la nivelul asteptarilor. Toate aceste lucruri, sigur ca vor evolua. Vreau sa spun de la inceput ca nu vor fi costuri negative in masura in care unii vorbesc sau in directia in care unii vorbesc. Nu vor fi pierderi de locuri de munca. Din contra, necesarul de locuri de munca va creste, pentru ca sunt investitii importante, si romanesti si straine, care vor genera locuri de munca. Vor fi salariile mai bune. In sfarsit, in nicio tara care a aderat la Uniunea Europeana nu au existat consecinte negative. Sigur ca putem sa vorbim de ele, dar mie mi se pare ca este si riscant si contraproductiv sa vorbim de costuri atata vreme cat Romania cunoaste o perioada de crestere economica spectaculoasa, cat in aceasta perioada vor veni fonduri suplimentare de la Uniunea Europeana, intr-o cantitate extrem de substantiala, peste 31 de miliarde de euro, atata vreme cat exista inca perspectiva unor investitii consistente. Deci, toate aceste lucruri nu au cum sa deterioreze situatia actuala. Tot ceea ce pot spune este ca bilantul va fi unul net pozitiv.

– Bugetul pentru 2007 a fost deja aprobat de Parlament, dar, chiar si in aceste conditii, aveti in vedere vreo modificare a politicii fiscale anul viitor? Ar putea exista vreo modificare in ce priveste TVA-ul si cota unica de impozitare?

– Aceste lucruri tin de Codul Fiscal si ele trebuie decise cu cel putin sase luni inainte de a intra in vigoare. Avand in vedere ca pana la 1 iunie nici o modificare in acest sens nu a fost decisa, nu pot decat sa va confirm faptul ca nu va exista nici o modificare a cotei unice de impozitare si a TVA-ului atata timp cat voi fi eu prim-ministru.

– Va temeti de presiunile Uniunii Europene in ce priveste cota unica de impozitare? Au existat voci in acest sens.

– Da, voci au existat, dar nu putem sa vorbim de presiuni si cred ca Romania, care a cunoscut o lunga perioada de regres dupa 1990, apoi de stagnare economica, are nevoie sa isi consolideze economia. De fapt, noi nu suntem in perioada de consolidare, inca suntem intr-o perioada de crestere, care este fireasca si naturala pentru ca in Uniunea Europeana caracteristica este uniformitatea de dezvoltare intre tari si nu discrepantele. Prin urmare, Romania are nevoie de ritmuri de crestere accentuate, pentru a ajunge din urma tarile europene. Din acest motiv nu avem de ce sa luam in calcul decizia de a reveni la un sistem de taxare mai impovarator atata vreme cat avem nevoie in continuare sa stimulam aceasta crestere dinamica. Avem si o justificare economica si avem si o justificare care este de ordin politic. Romania trebuie sa accepte ca are nevoie, are nevoie in mod absolut firesc, legitim de aceasta crestere economica care sa-i permita sa reduca decalajele.

– Tinand cont si de exigentele integrarii si avand in vedere ca guvernul functioneaza inca intr-o formula veche de cativa ani, va fi vorba in 2007 de o restructurare a guvernului, in afara celei presupuse de transformarea ministerului integrarii europene?

– Sa stiti ca formulele guvernamentale nu trebuie sa se schimbe la fiecare an, doi sau patru ani. Formula guvernamentala trebuie sa tina cont de o serie de elemente si de factori de ordin politic, de conjunctura politica sau de evolutia tarii respective. Avand in vedere ca actualul guvern este bazat pe o formula de coalitie politica, sigur ca o formula de coalitie politica genereaza mai multe posturi ministeriale decat o formula de guvern monocolor. Dintr-o alta perspectiva, aderarea Romaniei la Uniunea Europeana necesita, induce necesitatea unor anumite transformari, si cel mai bun exemplu este disparitia necesitatii functionarii unui minister al integrarii europene, dar in schimb avem probleme noi cu care ne vom confrunta. Si anume, probleme de dezvoltare regionala. De aceea, una din deciziile pe care le-am luat la finele anului 2006 a fost aceea de a transforma sau de a crea un minister al dezvoltarii regionale si de a suprima ministerul integrarii europene. Sigur ca o parte sau cea mai mare parte din specialistii ministerului integrarii europene isi vor gasi in mod natural de lucru in viitoarele structuri, dar sigura ca in 2007 vom putea sa gandim si alte lucruri legate de restructurarea guvernului si in aceasta privinta vreau sa va spun ca astept cu mare interes propunerile pe care fiecare dintre ministrii de resort le va face pentru restructurarea propriilor ministere.

– Tocmai aceasta era si intrebarea pe care urma sa va o adresez. Ati cerut ministerelor ca pana la sfarsitul anului 2006 sa va prezinte planuri de descentralizare. In opinia dvs. care sunt ministerele care ar trebui sa accelereze acest proces de descentralizare?

– N-as spune ca sunt ministere care trebuie sa accelereze, sunt ministere care sunt vizate in mod precumpanitor de elementele de descentralizare: Ministerul Educatiei, Ministerul Agriculturii, Ministerul Sanatatii, de exemplu, Ministerul Transporturilor. Exista o reala nevoie de descentralizare la aceste ministere. Si sigur ca intr-o masura mai mica sau mai mare si la celelalte ministere se poate vorbi despre necesitatea unei descentralizari. Cred ca descentralizarea are o virtute pe care insa, din pacate, foarte multi dintre cei care se pronunta pe acest subiect o accepta numai la nivel discursiv. In momentul in care este vorba de aplicarea propriu-zisa, incep sa vad reticentele. Cu alte cuvinte, teoretic suntem de acord, dar in momentul in care practic se pune problema de a face descentralizarea, nu mai acceptam. Am observat de curand cum unii dintre partenerii nostri politici considera de exemplu ca forta unui ministru rezida in numarul de intreprinderi de stat pe care le coordoneaza. Vreau sa va spun ca este o abordare care este complet depasita si care este specifica unei economii de tip centralist, din perioada socialista. In momentul de fata, ministrii nu trebuie sa aiba in subordonare intreprinderi pe care sa le conduca, ci trebuie sa fie oameni capabili sa elaboreze politici, strategii si care sa asigure functionarea buna a domeniului pe care ei il coordoneaza.

– V-au transmis toate ministerele planurile de descentralizare?

– Nu. O parte au transmis, dar sunt foarte nerabdator in luna ianuarie sa vad care va fi rezultatul muncii si al efortului de a se desprinde de discurs si a trece la fapte.

– Sunteti multumit de modul in care a functionat aparatul guvernamental in ultimii ani, pe de o parte, si de relatia pe care o aveti cu celelalte institutii principale ale statului?

– Trebuie sa plecam de la urmatoarea premisa: in Romania avem o noua administratie, din mai multe puncte de vedere. Din punctul de vedere al modului in care ea este organizata si functioneaza, spre deosebire de perioada anterioara anului 1990. In administratie experienta nu se castiga chiar atat de usor si in Romania s-a dorit o ruptura intre modul in care Romania a fost condusa pana in