România are ca termen sfârşitul anului 2018 pentru a implementa Pachetul BEPS

Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

România, la fel ca  statele membre OECD, are ca termen de implementare a Pachetului BEPS, sfârşitul anului 2018 cu excepţia normelor de impozitare la ieşire, care au ca termen sfârşitul anulul 2019.

PKF Finconta și BusinessMark Event Management au organizat conferinţa “2017, anul planului BEPS”, ce a avut loc pe 26 ianuarie 2017 la Hotel InterContinental din București.

Evenimentul a reunit experți în aria impozitării internaționale și a prețurilor de transfer şi a abordat teme precum: noile cerințe de documentare; importanța secțiunilor descriptive ale grupului, inclusiv analiza funcțională la nivel de grup; analiza economică a tranzacțiilor și ce provocări aduce aceasta; marile dezavantaje ale obligativității întocmirii anuale a dosarului prețurilor de transfer; tendințe internaționale în lupta antiabuz; aspecte referitoare la spălarea banilor, în special în cazul tranzacțiilor între afiliați

Speakerii au fost: FLORENTINA ŞUŞNEA, Managing Partner PKF Finconta, MĂDĂLINA COTRUŢ, lector Advanced Master’s International Tax Law la Universitatea din  Amsterdam şi Avocatul Baroul Bucureşti, MIHAELA GHEORGHE, Ofiţer Conformitate PKF Finconta şi CRISTINA SĂULESCU, Transfer Pricing Manager PKF Finconta.

FLORENTINA ŞUŞNEA, Managing Partner PKF Finconta, a explicat ce înseamnă Planul BEPS, motivele și avantajele aderării României la Planul de acţiune BEPS, recomandările aduse şi impactul asupra României în urma implementării Planului. Planul BEPS vizează recomandări privind modificări la nivelul tratatelor de evitare a dublei impuneri, legislaţiei domestice a statelor, precum şi altor instrumente internaţionale privind schimbul de informaţii.

„Planul a fost iniţiat de OCDE, iar România a transmis acceptul de participare, în calitate de membru asociat la Proiectul BEPS la 7 iunie 2016. Pachetul BEPS este format din patru standarde minime, abordări comune ale statelor, consolidarea standardelor internaţionale, un set de bune practici şi rapoarte analitice. Modificările legislative propuse de Planul de acţiuni BEPS se vor resimţi asupra României atât la nivelul legislaţei naţionale, cât şi la nivelul statului, al autorităţilor fiscale şi al mediului de afaceri, în special la nivelul companiilor multinaţionale. De asemenea, noile cerinţe de documentare a preţurilor de transfer conduc la transparenţă sporită”.

În continuare, MĂDĂLINA COTRUŢ, lector Advanced Master’s International Tax Law la Universitatea din Amsterdam şi Avocatul Baroul Bucureşti, a vorbit despre motivele pentru care a fost nevoie de Planul BEPS. Aceasta a explicat că încă din 1986 OECD a emis un raport în care spunea că ţările cunoşteau abuzurile din statele membre. „Abia în 2012 s-a făcut o investigaţie şi aceste companii care fac abuzuri şi care sunt în special din domeniul IT şi a rezultat că aceste multinaţionale au obținut profituri foarte mari şi au plătit impozite foarte mici în țările în care activitatea a fost efectiv desfășurată. Pentru fiecare miliard din profit au plătit impozit de numai 500 de Euro. Cum e posibil ca în urma activității pe teritoriul UE a unei companii înregistrată în SUA să rămână doar 500 de Euro? Nu putem să mai permitem aşa ceva. Abuzurile erau cunoscute, dar nu au fost cuantificate până în 2012. Aşa că OECD s-a apucat să dea acest BEPS, iar mai apoi UE s-a asociat cu Organizaţia. Toate acestea se întâmplă din cauza anumitor multinaţionale care au abuzat”.

MIHAELA GHEORGHE, Ofiţer Conformitate PKF Finconta, a definit conceptul de spălare a banilor, respectiv orice activitate menită să ascundă adevărata sursa a fondurilor obţinute ilegal, prin activităţi infracţionale, şi să creeze o aparenţă de legalitate a acesteia. Pentru a preveni spălarea banilor primul lucru care trebuie făcut este cunoaşterea clientului: cu cine lucrează, cine e în spatele afacerii şi cum se justifică circuitul bănesc în companie. Apoi, atenţia trebuie să se mute pe tranzacţii, analizând în special dacă acestea se potrivesc cu profilul clientului „Atunci când banii sunt introduşi în circuit, se trimit către mai mulţi destinatari, mai ales între rude sau mai multe societăţi astfel încât se poate forma un circuit. Când scopul unei tranzacţii nu este evident („de ce are loc aceasta tranzacţie”?), poate apărea o suspiciune de spălare de bani, iar aceasta trebuie semnalată printr-un raport de tranzacţii suspecte”.

La finalul primei părţi a conferinţei a luat cuvântul CRISTINA SĂULESCU, Transfer Pricing Manager PKF Finconta, care a vorbit despre noile cerinţe de documentare a preţurilor de transfer, la nivel internaţional. Noile cerinţe au trei componente, şi anume – Master File, Local File şi Country by Country Report. „Informaţiile din Master File vizează toate industriile şi pieţele în care activează grupul, chiar dacă la prima vedere par să nu aibă legătură între ele şi, de asemenea, trebuie realizată analiza funcţională la nivelul grupului. Local File se axează pe tranzacţiile între compania analizată şi entitățile afiliate, fie rezidente, fie nerezidente. Va include şi informaţii financiare relevante cu privire la tranzacţiile specifice, analiza de comparabilitate precum şi concluziile rezultate în urma acestei analize”.

În România doar primele două elemente sunt obligatorii în acest moment la realizarea documentaţiei preţurilor de transfer. Cele două elemente sunt prezentate, de fapt, ca două capitole în cadrul unui singur dosar. Doamna Săulescu a vorbit şi despre marile dezavantaje ale obligativităţii întocmirii anuale a dosarului.  Noile prevederi legislative împarte contribuabilii în trei categorii distincte, respectiv: cei care au obligativitatea întocmirii anuale a dosarului, cei care îl întocmesc doar la solicitarea organelor de inspecţie fiscală şi cei care nu au această obligativitate.

Cea de-a doua sesiune de discuții i-a avut ca speakeri pe MĂDĂLINA COTRUŢ şi pe CRISTINA SĂULESCU, care au aprofundat subiectele prezentate în prima parte.

MĂDĂLINA COTRUŢ a vorbit desore câteva directive ce vor trebui să fie implementate inclusiv în România. „Fiecare stat îşi urmăreşte propriul interes şi se află în competiţie unul cu altul. România încă nu are o coerenţă, trebuie să avem o strategie în spate. De aceea, statele membre UE ţin la autonomia lor. Totul a pornit de la statele cu putere. Noi, ca stat, eram şi noi un pion – companiile veneau, făceau profituri şi plecau cu ele în alte ţări”. Aceasta a reiterat faptul că proiectul BEPS are 15 măsuri elaborate în vederea prevenirii abuzurilor şi protecţia statelor membre, din perspectivă fiscală.

CRISTINA SĂULESCU a dezvoltat prezentarea în jurul preţurilor de tranfer şi marile dezavantaje ale obligativităţii întocmirii anuale a dosarului. „Sunt frecvente situațiile în care procentul de deţinere al acționarilor companiilor este greu de aflat. Cel puţin la noi în ţară este o problemă majoră să găseşti entităţi independente în orice domeniu”.

Un alt subiect urmărit a fost despre serviciile cu valoare adăugată redusă „la noi sunt în zona gri, nu sunt reglementate şi sperăm ca aderarea la BEPS să facă lumină în acest domeniu. Este o întreagă dezbatere în acest domeniu. Planul BEPS oferă o listă a serviciilor care pot fi incluse în această categorie, dar menționează și serviciile care nu ar putea fi astfel încadrate. Conform Planului BEPS, în cazul serviciilor cu valoare adăugată redusă, nu este necesară efectuarea unui studiu de piață și o marjă fixă de 5% este aplicabilă la costuri”.