Klaus Iohannis: “Dacă voi fi guvernator de regiune, vreau să fiu ales, nu numit politic”

iohannis_klaus_mare.jpgPrim-vicepreşedintele PNL, primarul Sibiului, Klaus Iohannis, crede că după regionalizare în România nu trebuie să existe nici super-baroni, nici oraşe care să atragă doar ele bani, ci toţi românii trebuie să ajungă să aibă un nivel de dezvoltare mai bun. Iohannis a mărturisit joi, într-un interviu acordat Agerpres, că el personal nu îşi doreşte să ajungă guvernator numit politic, ci să fie ales de populaţie, iar regiunile să se inspire din principii nemţeşti de administraţie.

“Este nerealist să creadem că până la 1 ianuarie 2014 se poate elabora întreaga legislaţie aferentă înfiinţării regiunilor”

– Cum vedeţi practic să se realizeze proiectul de regionalizare? Câte regiuni vor fi şi cu ce beneficii?

– Noi am discutat în grupul de lucru de la PNL această chestiune şi pot să vă dau unele răspunsuri găsite de noi şi unele chestiuni pot să vă spun că nu le-am discutat şi nu pot să vă ofer răspunsuri. Noi am luat-o într-o ordine care mi s-a părut logică şi am încercat să clarificăm punctul de vedere al PNL-ului. Prima întrebare a fost dacă vrem sau nu regionalizare şi răspunsul este da, vrem. A doua întrebare: când să se facă regionalizarea în România? Am ajuns la un răspuns care credem că este fezabil. Noi trebuie să avem un răspuns pe lege până în 1 ianuarie 2014, fiindcă atunci începe noua perioadă bugetară europeană şi trebuie să venim cu un fel de răspuns.

Pe de altă parte, credem că este total nerealist să creadă cineva că până la 1 ianuarie 2014 se poate elabora întreaga legislaţie aferentă înfiinţării regiunilor în România. ŞI atunci propunem un proces în două etape: până la 1 ianuarie 2014 să ştim care sunt regiunile şi să le definim ca atare şi să înceapă o etapă de tranziţie, primul pas. Tranziţia va trebui să dureze până când se fac alegeri pentru regiunile respective, nu ne-am fixat o dată. O variantă ar fi împreună cu alegerile locale din 2016. În timpul tranziţiei, să avem un respiro suficient pentru a elabora legislaţia aferentă regionalizării şi timpul necesar pentru înfiinţarea instituţiilor pentru regiuni şi atunci să se treacă la etapa a doua, implementarea legislaţiei specifice şi alegerea conducerilor şi în acest fel se va trece la regiunile propriu-zise.

Nu am discutat câte regiuni trebuie să fie, este o discuţie care va avea loc şi la noi şi în multe runde de discuţii. Noi acum avem opt regiuni de dezvoltare, se poate porni de la acestea. Evident că, cel puţin teoretic, se pot desena pe harta României şi alte variante, nu am elaborat încă un punct de vedere al nostru, al PNL-ului, în această chestiune. Nici nu am luat în discuţie care vor fi capitalele regiunilor, din moment ce nu avem regiuni stabilite. Acesta este punctul în care am ajuns până acum.

– Care va fi principalul avantaj al unei regiuni, din perspectiva dvs., ca primar de 12 ani? S-a vorbit foarte mult că se vor atrage mai multe fonduri europene după înfiinţarea regiunilor.

– Nu cred că este important ce văd eu ca persoană aici, dar pot să vă spun câteva argumente destul de bune. România şi-a dorit şi a devenit membră a UE. UE se defineşte ca o Europă a regiunilor. Deci, pentru UE, regiunile sunt piesele de bază în dezvoltarea întregii zone europene. Şi atunci, dacă vrem să fim parte din Uniune, trebuie să acceptăm această idee că Europa este o Europă a regiunilor şi ca atare să le definim şi noi. Asta ca şi principiu. Ca şi detaliu, în exerciţiul bugetar 2014-2020, majoritatea programelor nu vor mai putea fi conduse de ministere, ci de regiuni. Şi atunci este obligatoriu să existe mecanisme regionale dacă dorim să atragem fonduri. Aceste mecanisme regionale există şi acum, dar ele nu satisfac nevoia unei regionalizări autentice.

Noi avem o împărţire artificială în opt regiuni de dezvoltare, cu agenţiile de dezvoltare aferente, dar fără o identitate a regiunii respective, deci fără o identitate administrativă. Dacă vrem să fim foarte performanţi în atragerea fondurilor europene, am face bine să definim regiunile, să le dăm suficiente instrumente pentru a crea o politică regională şi a atrage fonduri pentru asta.

“Trebuie să acceadă la funcţii puternice oameni care au o reputaţie neştirbită şi o capacitate de management administrativ bună “

– Principalul beneficiu al regionalizării, va fi atragerea de fonduri europene?

– Da. Şi integrarea în gândirea europeană. Aşa este gândită Europa.

– Mulţi sibieni se gândesc că după regionalizare, dacă Braşovul va fi capitală regională, se va dezvolta şi mai mult, aşa cum s-a întâmplat şi înainte. La nivelul întregii ţări, românii văd regionalizarea ca pe o ocazie foarte bună ca viitoarele capitale regionale, actuale oraşe mari, să se dezvolte foarte mult. Se va întâmpla asta?

– Nu, fiindcă regionalizarea nu se face pentru a dezvolta un loc, ci pentru a dezvolta o regiune şi pentru a o promova economic atât de mult încât să se alinieze încet-încet la nivelul de trai al celorlalte regiuni europene. Trebuie elaborată tocmai o politică regională, fiindcă nu se doresc dezvoltări punctuale. De aceea, argumentul, de exemplu, că Braşovul este cel mai dezvoltat oraş – cinste lor! – nu este niciun argument pentru capitală regională. Nu asta vrea să facă capitala regională, să îşi dezvolte propriul loc de reşedinţă, ci să vină cu o administraţie eficientă pentru întreaga regiune şi atunci oamenii de rând cu siguranţă vor beneficia cu toţii în acelaşi fel de această dezvoltare. Nu vor beneficia sibienii mai mult decât medieşenii, ca să dau un exemplu mult mai apropiat de noi, ci în măsura în care se dezvoltă sănătos întreaga regiune, prin atragere de investiţii, prin dezvoltarea infrastructurii şi rutiere şi feroviare şi aşa mai departe, toată lumea va avea acces mai facil la resurse şi la locuri de muncă. Despre asta vorbim.

– Dvs. vorbiţi de beneficii pentru toată lumea dintr-o regiune, însă se vorbeşte de apariţia unor baroni locali de tip nou, prin regionalizare.

– Super-baroni.

– Credeţi că este posibil ca regionalizarea să însemne în România şi apariţia acestor super-baroni?

– Haideţi să definim ce este un baron în accepţiunea media de astăzi sau în accepţiunea percepţiei generale. Luaţi poziţia mea de primar al unui oraş semnificativ, cu mulţi ani de influenţă semnificativă a politicii judeţului şi nu cred că cineva a asociat numele meu cu noţiunea de baron. Şi atunci, cred că putem să începem de aici. Bănuiesc că dumneavoastră dacă spuneţi baron, vă referiţi la un politician care a ajuns într-o funcţie importantă şi de acolo conduce o parte din lucruri arbitrar. Probabil că la asta vă referiţi. Şi atunci pot să vă spun că, după părerea mea, este greşit să apară baroni, super-baroni, sau cum doriţi, dar este corect să apară politicieni puternici pentru a impulsiona o dezvoltare puternică. Cu politicieni slabi nu o să aveţi o dezvoltare puternică niciunde. Şi atunci este important să vedem, să acceadă la funcţii puternice oameni care au o reputaţie neştirbită şi o capacitate de management administrativ bună. Aşa, într-un jargon colocvial, cineva poate să spună că apar baroni mai puternici, eu îmi doresc să nu apară, cum chiar îmi doresc să dispară cei existenţi şi să redevină politicieni locali sau regionali puternici, cu care nu se asociază demersuri arbitrare.

– Dacă ar fi să schiţăm un portret al celui care va conduce regiunea, dacă ar fi să zicem să-i definim fişa postului, dvs. aţi spus să fie o persoană cu reputaţia neştirbită. Aceasta înseamnă un om care să nu fi avut probleme cu legea şi să fie performat în administraţie, să dovedească că a atras fonduri europene, că a reuşit să îşi dezvolte propria comunitate?

– Da. Corect.

– Aici va fi un criteriu şi câte fonduri europene a atras?

– Nu ştiu dacă acesta poate fi un criteriu, pentru că a depins de multe lucruri. Performanţa în administraţie cred că este un criteriu important.

– Apartenenţa politică cât de mult va conta pentru cei care vor conduce regiunile?

– În măsura în care vor fi alegeri pentru poziţii de conducere, cu siguranţă va conta. Şi eu prefer să fie politicieni aleşi în funcţii importante, mai degrabă decât politicieni numiţi. Fiindcă deja la numiri politice, arbitrariul poate să joace un rol mai mare decât e bine. De aceea am şi propus, revenind chiar la prima întrebare, noi am discutat în PNL şi cum să funcţioneze regiunile şi conducerea regiunilor în perioada de tranziţie, deci în prima etapă. Şi am ajuns la concluzia că cea mai sănătoasă variantă este pe principiul rotaţiei. Judeţele pe rând să conducă regiunea, probabil prin preşedinţii Consiliilor Judeţene pentru a nu crea un mecanism prea complicat pentru această conducere interimară şi atunci fiecare judeţ va avea câteva luni de zile conducerea regiunii. Va asigura funcţionarea în etapa de tranziţie, fără să existe posibilitatea să-şi creeze o influenţă disproporţionată unul sau altul.

– Nu credeţi că şi aşa, când va fi campanie electorală, cel care va conduce regiunea va avea un avantaj mai mare?

– Nu cred. Nu există mecanismele “in place” care creează aceste avantaje.

“Eu, ca primar, îmi doresc să fie Sibiul capitală regională”

– Aţi declarat că regiunile la început pot fi conduse de preşedinţi ai Consiliilor Judeţene sau de primari de municipii. Ce preferaţi?

– Este o variantă pe care am luat-o în discuţie, fără să fi luat o hotărâre a grupului de lucru. Putem să ne imaginăm poate un judeţ unde preşedintele Consiliului Judeţean zice că el nu este deloc interesat de aşa ceva, dar primarul de reşedinţă de judeţ e dispus să reprezinte judeţul. Nu cred că este o problemă, dar nici nu cred că trebuie să creăm aici o obligativitate în această fază foarte timpurie de discuţii.

– Despre dvs. se spune că aţi intrat în PNL, aţi ajuns prim-vicepreşedinte al PNL ca să ajungeţi guvernator al regiunii cu capitala la Sibiu. Acum spuneţi că fiecare regiune este posibil să fie condusă de preşedintele Consiliului Judeţean respectiv. În această situaţie, dvs., ca primar de municipiu, cum veţi putea fi guvernator?

– Eu nu sunt interesat de un astfel de interimat, vă spun de pe acum. Cum nu sunt interesat să devin guvernator interimar sau numit. Dacă vreodată aş ajunge guvernator, eu vreau să ajung acolo ales. Deci, poziţii numite nu mă atrag.

– Acum şi pe viitor se poate vorbi de o negociere a hărţii regiunilor care va fi trasată în interiorul USL?

– Acolo unde am participat eu, nu a existat niciun fel de negociere pe trasarea regiunilor. În grupul nostru de lucru suntem oameni care provin din administraţie şi cunosc şi problemele şi capcanele unei astfel de discuţii. Noi chiar vrem să purtăm discuţia pe regiuni, începând de la ce să facă această regiune, care ar fi scopul, atribuţiile, ce responsabilităţi să preia de la Guvern, dacă este cazul sau nu să preia responsabilităţi de la judeţ. Mai întâi să stabilim ce este o regiune în accepţiunea noastră şi atunci ne va fi şi mai uşor să o desenăm.

– S-a spus că unele legi au fost făcute să avantajeze unii politicieni care se află la putere. Când definiţi regiunile în interiorul PNL, al USL, nu o faceţi în aşa fel încât să vă avantajeze într-o viitoare negociere?

– Nu cred, fiindcă nu mai suntem aşa naivi ca la începutul democraţiei, să credem că într-un ciclu electoral se avantajează net cineva şi rămâne avantajul ad calendam. Nu rămâne. Atâta vreme cât avem ciclurile electorale şi avem alegeri, balanţa se înclină ba într-o parte, ba în cealaltă parte. Evident, fiecare partid are interesul foarte legitim să câştige cât mai multe voturi. Şi cu siguranţă şi noi, PNL, avem interesul să câştigăm cât mai multe voturi şi a conduce cât mai mult din ţara asta. Acesta este scopul unui partid, să ajungă la guvernare.

– Sibienii îşi spun speranţa ca dvs. să mergeţi la Bucureşti, la şedinţele grupului de lucru din PNL, pe care îl conduceţi, şi să susţineţi ca Sibiul să fie capitală regională. Puteţi face acest lucru, sau şi alţii pot veni să spună că oraşul lor merită să fie capitală regională?

– Această chestiune nu am discutat-o nici măcar cu colegii din partid. Singurele runde de discuţii unde sunt întrebat şi răspund sunt conferinţele de presă şi întâlnirile cu jurnaliştii, fiindcă eu ca primar îmi doresc să fie Sibiul capitală regională.

– Dar ca şef al grupului PNL în care se discută regionalizarea, puteţi să şi faceţi ca Sibiul să ajungă capitală regională?

– Nici nu ar fi o abordare serioasă. Eu merg acolo să lămurim problemele bine, nu pentru cineva.

– Dar aţi declarat deja că susţineţi Sibiul capitală regională. Cum o veţi face?

– Aducând argumente pentru Sibiu, atunci când se va ajunge la discuţia despre capitalele regionale. Argumente serioase, nu argumente de tipul că eu vreau aşa, acesta este un non-argument sau un argument inutil. Eu vreau să aduc argumente care nu pot fi contrazise politic. Deci nu argumente politice vreau să primeze în discuţie, ci argumente istorice, economice, de tip administraţie pentru cetăţean etc.

– Spuneţi că deocamdată încercaţi să definiţi regiunea, nu aţi ajuns să discutaţi unde şi cum să arate capitalele regiunii. În discuţii plecaţi de la ceea ce e acum, cele opt regiuni de dezvoltare?

– La noi, în PNL, nu am ajuns în punctul acesta cu discuţia. Că sunt întâlniri între politicieni, unde se discută, nu pot să exclud, dar eu nu am participat.

“Există anumite principii în administraţie pe care doresc să le luăm din partea germană”

– Care ar trebui să fie autoritatea care să conducă o regiune şi ce atribuţii ar trebui să aibă în raport cu autorităţile locale?

– Nu am ajuns să aprofundăm această chestiune. Pot să vă spun o părere strict personală. O conducere a unei regiuni trebuie să fie o conducere aleasă, nu numită, aleasă de cei din regiune. Părerea mea, că ar fi bine să existe o persoană care să reprezinte regiunea, putem să-i spunem preşedinte sau guvernator, cu atribuţii bine stabilite şi un consiliu regional ales, care ia hotărârile importante pentru regiune. Nu cred că ar fi bine să existe o poziţie extrem de puternică a unei persoane, mai puternică decât a unui consiliu care reprezintă interesele întregii regiuni. Mai departe, pot fi structuri administrative în esenţă, similare, cum sunt şi celelalte. Noi nu pornim de la ideea că se înlocuiesc judeţele cu o regiune. Judeţele şi Consiliile Judeţene vor exista în continuare. Nu va exista un super-consiliu, aşa cum există acum un Consiliu Local şi un Consiliu Judeţean, care nu se suprapun şi nu sunt subordonate unul altuia, aşa cred că ar fi bine să apară un consiliu regional care nu vine peste cel judeţean sau peste cel local, ci vine să rezolve problemele care privesc regiunea.

– Primarii nu vor fi subordonaţi celor care conduc regiunea?

– Nu. Nu vrem să creăm aici o structură de tip militar, ci o structură de tip democratic, care rezolvă probleme.

– Politologul Cristian Pârvulescu a declarat, într-un interviu, că una dintre posibilele explicaţii ale eşecului României de a atrage fonduri europene ar fi şi neadaptarea structurii administrative a ţării. Împărtăşiţi o astfel de opinie, având în vedere şi experienţa dvs. în administraţia locală?

– Sigur, se poate face o analiză. Dacă ne uităm unde s-au atras fonduri şi unde nu, regiunile de dezvoltare şi-au făcut treaba. Atragerea fondurilor este undeva de sută la sută pe POR. Problema este pe POS-uri care au fost gestionate de ministere şi care parţial au făcut un lucru slab. Doar 15% din fondurile europene au fost derulate prin agenţiile de dezvoltare şi 85% au fost alocate POS-urilor dirijate de ministere. Este posibil să fi avut o absorbţie mai bună şi performanţe mai bune dacă o parte mai mare din fondurile europene ar fi fost alocate prin POR.

– Ce alte implicaţii, în afara celor de ordin economic, cel mai des invocate, presupune regionalizarea?

– UE are o pronunţată componentă economică. Majoritatea românilor aşteaptă, pe bună dreptate, de la intrarea României în UE şi de la “europenizarea” României, o creştere a nivelului de trai. Este o aşteptare legitimă, iar noi, politicienii, am face bine să facem ceva să venim în întâmpinarea acestor aşteptări. Dincolo de asta, sunt componente mai puţin puternice care cred că ar fi bine să fie preluate de regiuni. De exemplu, un concept de turism regional cred că ar fi mai competitiv decât un concept centrat pe o singură localitate. O promovare chiar pentru investiţii s-ar face mai lesne pentru o întreagă regiune. O regiune este fix atât de bună cât este economia care funcţionează acolo. Atragerea investiţiilor este o piesă esenţială.

– Ca etnic german, dar şi ca preşedinte al grupului de lucru din PNL, cum comentaţi afirmaţiile conform cărora Ţinutul secuiesc ar trebui să fie o regiune de sine stătătoare?

– Nu mi se pare un avantaj nici pentru ei, nici pentru noi restul din această Republică, să ne apucăm să desenăm regiuni pe criterii etnice, fiindcă asta ar fi. Există şi argumente economice. Că nivelul de dezvoltare al celor două judeţe este la fel şi este sub media de dezvoltare din Transilvania. Acesta este un argument tocmai pentru a nu face o zonă separată. Dacă oricum este subdezvoltată, ar trebui să fie împreună cu alţii care o trag în sus, nu în jos. Nu ştiu ce ar avea de câştigat o regiune care se numeşte Ţinutul secuiesc. Cu ce ar face viaţa oamenilor de acolo mai bună? Eu nu cred că o astfel de regiune ar rezolva vreo problemă a oamenilor de acolo, ar rezolva, probabil, câteva probleme ale unor politicieni de acolo sau din altă parte care susţin sus şi tare această chestiune, dar pentru oamenii de acolo, pentru economia de acolo, pentru bunul mers al lucrurilor, eu aş fi foarte sceptic.

– Există voci care se pronunţă pentru modelul francez de regionalizare. Dvs. cunoaşteţi ce este în Germania. Pentru ce model optaţi în regionalizarea României?

– Poate să existe şi a existat dintotdeauna această inspiraţie venită din afară. Dacă stăm să judecăm, majoritatea lucrurilor care s-au realizat, s-au făcut luând modele de afară. Este interesant de urmărit cum dacă o delegaţie de politicieni dacă merge într-o ţară, se întoarce şi spune că ar trebui să facem ca acolo, că acolo au văzut că este bine. Da, în majoritatea ţărilor din UE este mai bine ca la noi. Cu siguranţă, putem să ne gândim la modelul francez, nu este un model rău, este un model pe care putem să îl studiem şi să vedem ce putem extrage de acolo pentru noi. Pe de altă parte, modelul de împărţire a Germaniei nu poate fi niciodată copiat, pentru că România nu este un stat federal şi, după părerea mea, nici nu trebuie să fie niciodată un stat federal. Pe de altă parte, există anumite principii în administraţie, pe care eu îmi doresc să le luăm din partea germană. Vorbesc în special de autonomia locală administrativă şi de principiul subsidiarităţii. Nu ştiu dacă este bine să ne inspirăm prea mult din principiile administraţiei franceze. Franţa este un stat foarte centralizat, aşa a fost gândit de la început şi funcţionează. La noi lucrurile, istoriceşte vorbind, s-au dezvoltat un pic altfel. Noi avem experienţe bune cu descentralizarea, cu subsidiaritatea. Şi atunci cred că nu se poate copia un model de undeva, trebuie să avem şi un pic de creaţie proprie.

– Vă doriţi ca regionalizarea din România să-i inspire pe alţii, ca model?

– Ar fi o variantă. Şi eu îmi doresc ca Sibiul să fie luat de exemplu de alţii, pentru diverse lucruri, după cum şi noi ne orientăm după partenerii noştri, dacă au rezultate notabile. Eu nu cred că dezvoltarea şi creşterea nivelului de trai poate să aibă loc simultan în toate locurile din România. Este natural ca în anumite locuri lucrurile să se dezvolte mai repede, mai bine, şi în altele mai încet. Din acest motiv, eu cred că este bine ca într-o regiune să fie şi locuri care se dezvoltă foarte puternic, ca să-i atragă şi pe ceilalţi. Cum şi între regiuni, ca şi între judeţe, trebuie să existe o anumită solidaritate, cei mai puternici să-i tragă pe cei mai slabi, cum de fapt este toată filosofia fondurilor de coeziune. Folosim bani alocaţi de Comisia Europeană, pentru a ne trage pe noi înspre gradul de dezvoltare care se găseşte în alte zone. AGERPRES