Hunor Kelemen: “Este fals şi ipocrit ca autorităţile locale să stea cu mâna întinsă, când e vorba de monumentele istorice”

kelemen hunor.jpgMinistrul Culturii şi Patrimoniului Naţional, Hunor Kelemen, a declarat, într-un interviu acordat AGERPRES, că restaurarea monumentelor istorice nu ţine doar de implicarea Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional (MCPN), ci ar trebui să fie şi o responsabilitate a autorităţilor locale.

“Este fals şi ipocrit să stai cu mâna întinsă tu, autoritate locală, care poate ai un buget mult mai mare decât MCPN. Aştept şi din partea autorităţilor locale bunăvoinţă manifestată prin finanţare, abia după aceea putem discuta ce pune şi ministerul acolo”, a declarat Hunor Kelemen.

În cele 100 de zile care au trecut de la preluarea mandatului, ministrul Culturii declară că a reuşit să rezolve acele priorităţi administrative urgente şi că încep să se contureze şi cele pe termen mediu şi lung. Cea mai mare provocare a ministrului Kelemen o reprezintă Codul Patrimoniului Naţional. În perioada ce urmează, a afirmat ministrul, vor fi numite comisiile care vor lucra la elaborarea acestui Cod, iar în vară, după ce proiectul va prinde contur, va exista şi o dezbatere publică pe marginea sa.

– Se împlinesc 100 de zile de când aţi preluat mandatul de ministru al Culturii. Câte dintre priorităţile declarate de dumneavoastră la preluarea mandatului au început să prindă contur şi la câte aţi renunţat?

– De renunţat nu am renunţat la nimic. Erau două tipuri de priorităţi, unele administrative, urgente, care trebuiau rezolvate destul de repede şi altele pe termen mediu şi lung. Cele care trebuiau rezolvate imediat erau legate de câteva instituţii unde lucrurile stagnau sau nu erau rezolvate şi acolo eu zic că, cel puţin până la această oră, am reuşit să găsim câteva soluţii. Este vorba de Filarmonica ”George Enescu”, unde maestrul Cristian Mandeal şi-a dat demisia, acolo am găsit o soluţie, zic eu bună, şi sper că domnul Andrei Dimitriu va confirma toate aşteptările. Vom organiza concurs, dar interimatul e asigurat de domnul Dimitriu. Mai aveam o problemă la CNC, unde CA era contestat din toate părţile. Eu am dizolvat Consiliul şi acum zece zile am numit noul CA. Am cerut propuneri de la cineaşti şi aşteptam un consens din partea lor. Am zis că dacă ei nu aduc cinci propuneri, atunci o să numesc eu, din sugestiile lor, evident, nu am adus eu alte persoane, dar după aceea nu mai accept nicio contestaţie. Sunt convins că foarte repede va începe şi sesiunea de concurs pentru proiecte cinematografice. În ceea ce priveşte Fondul Cultural Naţional, acolo iarăşi erau câteva probleme. O parte dintre acestea am reuşit să le rezolvăm, vorbesc despre metodologia şi despre ghidul solicitantului. Am reuşit să facem nişte modificări, în sensul de a simplifica procedurile. Se află acum în dezbatere publică, iar azi – mâine încheiem acest proces şi semnez ordinul pentru Metodologia pe anul 2010 iar în aprilie începem şi acolo concursul de proiecte. La Institutul Naţional al Patrimoniului am finalizat Planul Naţional de Restaurare pentru 2010. După mai multe discuţii am ajuns la o soluţie şi am echilibrat situaţia. Cum sumele sunt foarte mici, nu putem asigura tot necesarul pentru 2010, care este de aproape 15 ori mai mare decât banii care sunt momentan în bugetul ministerului pentru 2010. În ceea ce priveşte planurile noastre pe termen mediu şi lung, nu se poate face prea mult în 100 de zile. În cazul Codului Patrimoniului Naţional, avem deja o listă de propuneri pentru acele comisii care vor lucra şi vor pregăti Codul. În câteva zile, vom finaliza, vom discuta şi vom numi comisiile pentru Codul Patrimoniului Naţional şi pregătim şi celelalte aspecte pe termen mediu şi lung.

– Cum se va decide componenţa comisiilor?

– Vor fi subcomisii pentru toate domeniile. În subcomisia pentru monumente istorice vor fi specialişti pe monumente, arhitecţi şi urbanişti. Avem multe propuneri, dar eu cred că 7-8 persoane vor fi în această subcomisie. Vom avea subcomisia de arheologie, acolo vor fi prezenţi oameni de specialitate din ţară şi din Bucureşti. La subcomisia pentru patrimoniul mobil, vor fi specialişti din muzee şi oameni care se ocupă cu patrimoniul mobil, iar pentru patrimoniul imaterial, vor fi oameni de specialitate. În fiecare subcomisie va fi câte un specialist din MCPN pentru tot ceea ce înseamnă coordonarea tehnică şi logistică, respectiv şedinţele şi pregătirea materialelor. La toate acestea, se adaugă o subcomisie care se va ocupa de formulările juridice, pentru că toate propunerile trebuie puse sub formă de proiect legislativ. De aceea, va fi o comisie mai mare decât de obicei, dar nu se poate lucra fără să ai acoperire pentru toate domeniile.

– Vor exista şi dezbateri publice?

– Dezbatere publică vom face în două etape. Prima etapă va fi în fiecare subcomisie, când specialiştii vor avansa propunerile celor din domeniul lor, iar când proiectul va fi gata, va exista o dezbatere publică. Acea dezbatere publică mai amplă, care este şi obligaţia noastră legală, va fi organizată în vară.

– Într-o perioadă foarte scurtă, aţi avut o serie de întâlniri cu ambasadori din diferite ţări, dar şi cu miniştri ai Culturii din alte state. Care este rezultatul acestor întâlniri? Ce putem învăţa în domeniul culturii din experienţa altor ţări?

– Cu ambasadorii, ştiţi cum se întâmplă… De fiecare dată când este numit câte un ministru, e un gest de protocol, de curtoazie, vin ambasadorii şi discutăm despre aspecte concrete în domeniul culturii. Aceste întâlniri sunt utile, pentru că România are foarte multe acorduri bilaterale în domeniul Culturii şi sunt foarte multe proiecte comune care trebuie duse mai departe. Cu ambasadorul Italiei am discutat despre câteva proiecte recente, fiindcă urmează să deschidem o expoziţie la Roma despre aurul dacilor, expoziţie care este în pregătire.
Am avut ocazia să mă văd cu ministrul Culturii din Bulgaria şi cu cel din Ungaria, dar urmează şi cu alţi miniştri, în cursul anului. Am văzut două chestiuni importante pe care le-au făcut bulgarii şi ungurii. Bulgaria are, procentual, un buget mai mare pentru cultură decât România , 0,6% din PIB, şi încearcă să fie, din acest punct de vedere, o locomotivă pentru această regiune organizând şi lansând o întâlnire a miniştrilor Culturii din Balcani. Ungaria a făcut o modificare foarte interesantă în ceea ce priveşte susţinerea culturii prin Fondul Naţional al lor, schimbând optica. Au anulat acele taxe care erau puse pentru reviste, DVD-uri, casete, dar au luat o parte din fondul Loteriei care se duce la Fondul Naţional. Din impozitul pe profit, 90% se duce la Fondul Cultural Naţional, nu în bugetul mare. Asta înseamnă o finanţare substanţială pentru 2010, una care tot timpul creşte. Mai ales într-o perioadă de criză financiară, oamenii se duc mai mult la Loterie să-şi încerce norocul.

– Cum se poate realiza acest lucru la noi, de vreme ce Loteria Română nu şi-a achitat încă toate plăţile? Cum se poate face ca o astfel de lege să fie chiar aplicată, Loteria chiar să dea banii respectivi?

– Este valabil pentru întreaga societate românească. Legile ar trebui aplicate şi respectate şi Loteria trebuie, din acest punct de vedere, ca orice altă instituţie şi ca oricine din ţara asta, să-şi achite obligaţiile legale. Mai mult, anul trecut, prin Ordonanţa 77, obligaţiile Loteriei faţă de cinematografie, faţă de Fondul Cultural, faţă de monumente istorice, faţă de achiziţia de carte pentru bibliotecile publice au fost anulate. Această obligaţie nu mai există. Ar trebui să revenim, ar trebui să constatăm că acele sume pe care Loteria trebuia să le dea, erau foarte importante pentru monumente, pentru cultura scrisă, pentru biblioteci, pentru cinematografie, dar nu sunt sume prin care se poate salva bugetul României. Dacă pentru cultură contează, pe partea cealaltă, nu este aşa de important fiindcă evaziunea fiscală e mare. De-acolo ar trebui să atragem toate resursele pentru bugetul de stat. Aici, când vorbim de sume mici pentru bugetul de stat, dar mari pentru cultură, eu zic că trebuie să lăsăm lucrurile să funcţioneze măcar aşa cum au funcţionat până acum.

– Au apărut discuţii ca oraşe, precum Iaşi, Cluj-Napoca sau Timişoara să se înscrie pentru a deveni Capitale Culturale Europene. Avem, în acest sens, experienţa din 2007 cu Sibiul. Cât de important este pentru cultura noastră să avem Capitale Culturale Europene şi cum poate sprijini Ministerul Culturii un astfel de demers?

– Cel mai devreme în 2020 – 2021 putem să avem, din nou, o Capitală Culturală Europeană, fiindcă sunt rezervaţi anii până atunci. Trebuie o discuţie foarte serioasă şi o hotărâre comună cu autorităţile locale, fiindcă nicio administraţie locală nu are de ce şi nu poate să asigure singură tot ce înseamnă un proiect de anvergură, aşa cum nici Sibiul nu a reuşit să asigure singur ca oraş sau ca judeţ tot ce era necesar. Trebuie văzut cine are infrastructura cea mai bună, logistica cea mai bună, serviciile cele mai bune, cine are posibilitatea de a asigura, în zece ani, aceste investiţii pentru a putea găzdui un an de zile tot ce înseamnă un proiect atât de amplu. Din punct de vedere tactic, ar fi bine să candideze toate cele trei oraşe. Şansa e mai mare să obţinem titlul în 2020 sau 2021 dacă avem mai multe candidaturi. Ce poate să facă ministerul? Aşa cum a făcut şi pentru Sibiu, va pregăti, în momentul în care există o decizie, o strategie pe termen lung, căci vorbim de un deceniu. Cu o strategie multianuală şi cu atragerea de fonduri private, Ministerul va pregăti acel oraş pentru a găzdui toate ofertele şi programele culturale.

– Se doreşte intrarea Roşiei Montane în patrimoniul UNESCO. Care ar fi consecinţele imediate ale acestui fapt, mai ales că în acest caz putem vorbi de o serie de interese economice?

– Pot să vă spun doar că analizăm, fiindcă nu vreau să aprindem iarăşi fitilul. Când vorbim despre lucruri sensibile trebuie să fim foarte atenţi şi foarte precauţi. Dosarul este în lucru, analizăm şi vom respecta toată legislaţia în vigoare.

– Care mai este situaţia Sibiului în ceea ce priveşte intrarea sa pe lista UNESCO?

– Există un trend acum, cei de la UNESCO recomandă să mergem cu două-trei oraşe împreună. Nu mai vor separat, fiindcă sunt deja foarte multe poziţii pe lista UNESCO. Aici era o discuţie şi nu s-a finalizat încă, să meargă Sibiul şi Sighişoara împreună fiindcă au multe în comun, de exemplu în privinţa patrimoniului construit. Există argumente pro şi contra, dar asta ar fi ideea. Cum Peleşul o să meargă împreună cu castelele din Bavaria, în 2014, aşa cum e prevăzut într-un acord cu Landul Bavaria, aşa trebuie să găsim şi aici o soluţie. Separat, niciunul nu va reuşi fiindcă asta e tendinţa, să meargă cuplate oraşele, ca să nu înmulţim foarte mult lista.

– Se ştie că bugetul Ministerului Culturii este unul mic, nu se pot face mari investiţii anul acesta, dar are ministerul o strategie de atragere a fondurilor europene?

– Până în 2013, România nu are un program operaţional pe cultură fiindcă aşa s-a negociat în 2003-2004. Asta e situaţia. Noi căutăm în toate celelalte segmente şi găsim câte o posibilitate de a atrage fonduri structurale de la UE, prin Ministerul Dezvoltării Regionale, pe axa 5.1. Pentru cultură, separat, nu există posibilitatea. De aceea, căutăm câte o portiţă la celelalte ministere. Mai încercăm să atragem fonduri nerambursabile prin institutul nostru de cercetare, dar astea nu sunt sume mari şi sunt destinate pregătirii profesionale, pe studii, pe consultanţă. În plus, avem aceste parteneriate cu Norvegia şi cu alte state, unde nu mai vorbim de fonduri UE, sunt granturi destinate monumentelor, cum e şi Hanul Gabroveni sau Poarta 5 de la Alba Iulia. Cea mai importantă, când vorbim de fonduri structurale, este colaborarea cu Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, acolo într-adevăr sunt sume importante, inclusiv pentru monumente.

– În ce stadiu se află licitaţia pentru restaurarea Teatrului Naţional din Bucureşti? Conform graficului iniţial, ea ar fi trebuit să se încheie deja.

– Suntem în faza de evaluare. Am prelungit faza de evaluare fiindcă erau foarte multe firme, dar şi mai multe întrebări care trebuiau clarificate. Cei de la UMP (Unitatea de Management a Proiectului) aşteaptă răspunsurile de la aceste firme pentru a clarifica oferta, acolo unde erau semne de întrebare, şi apoi trecem la licitaţia electronică. Dacă nu vor fi contestaţii, sper ca în luna mai să putem începe organizarea de şantier la TNB.

– Există totuşi un termen limită, până în 2011-2012 ar trebui finalizate lucrările.

– Dacă nu reuşim să începem în luna mai, dacă mai pierdem o lună cu contestaţii, nu vom ieşi din termenul asumat împreună cu teatrul faţă de finanţator. Putem ţine ritmul şi să ne încadrăm în termen.

– S-a prelungit contractul de închiriere cu încă trei ani pentru Castelul Peleş, dar, în termenii unei afaceri, ce s-a modificat odată cu noul contract? Casa Regală a mărit chiria?

– Înţelegerea, care urmează să fie semnată zilele acestea, înseamnă chiria la nivelul anilor trecuţi. Este una acceptabilă, chiar modestă pentru tot domeniul Peleş, de aproape 53.000 de lei pe lună. Eu zic că este o sumă convenabilă şi pentru noi, şi pentru Casa Regală. Noi am mai asumat un lucru, de la bugetul pentru restaurări vom asigura întreţinerea şi intervenţia de urgenţă la castel, ca să nu se degradeze starea lui, astfel încât să avem posibilitatea de a recupera investiţia, în cazul în care clădirea va ajunge în proprietatea altuia. Sigur, dorinţa Casei Regale nu este să ajungă în proprietatea unei terţe persoane, dar noi, ca şi minister, dacă asigurăm o investiţie, trebuie să avem garanţia că putem recupera această investiţie dacă se întâmplă un lucru nedorit.

– Care mai este situaţia Castelului Bran? El a fost retrocedat familiei moştenitoare, dar colecţia a fost mutată, în ce stare se află?

– Castelul Bran a fost retrocedat. Noi ne-am retras şi facem activitate muzeistică în continuare la Muzeul Vămii. Vizitatori avem în continuare, doar că toată colecţia înghesuită acolo înseamnă doar o soluţie pe moment, care funcţionează că vin vizitatori, dar din punct de vedere profesional, nu este de dorit. Sigur, au fost iniţiative să mai discutăm cu noul proprietar, sunt multe variante. Momentan, însă, acolo sunt discuţii juridice care nu sunt legate de Minister.

– Din diferite judeţe ale ţării, au fost semnalate numeroase case memoriale aflate în paragină. Există bani pentru restaurarea lor?

– Nu există bani şi aici trebuie să fim foarte cinstiţi, autorităţile locale au şi ele o responsabilitate. Dacă au ei o casă memorială în administrare sau e pe teritoriul unui oraş, unei comune, atunci autorităţile locale au posibilitatea legală de a finanţa restaurarea acelei case. Este fals şi ipocrit să stai cu mâna întinsă tu, autoritate locală, care poate ai un buget mult mai mare decât MCPN. Aştept şi din partea autorităţilor locale bunăvoinţă manifestată prin finanţare, abia după aceea putem discuta ce pune şi ministerul acolo. Noi avem pe listă 30.000 de monumente istorice, nu toate, dar marea majoritate necesită intervenţii şi restaurări. Dintr-un buget de 63 de milioane pe an nu ai cum să acoperi toate aceste lucrări, mai ales că sunt reparaţii importante, sunt clădiri care se află în renovare de ani de zile. Atunci, şi din partea autorităţilor locale vreau să văd o deschidere faţă de monumentele istorice, nu o deschidere retorică, fiindcă asta oricine poate să facă, ci un buget votat, alocat, cheltuit eficient.

– Cercetările au demonstrat că industria creativă contribuie destul de mult la PIB-ul României – 5,5%. Ce se poate face pentru ca măcar o parte din suma respectivă să se poată întoarce, sub formă de investiţii, în sectorul cultural?

– Industria culturală, în sens larg, înseamnă multe domenii. Eu nici nu am pretenţia ca tot ce se produce în această industrie să se întoarcă la MCPN, fiindcă ar fi nedrept. Dar măcar 1% pentru patrimoniu, pentru a susţine creaţia contemporană şi pe creatori, ar fi important. Şi aici e vorba de o decizie politică şi de altă abordare din partea clasei politice, fiindcă de 20 de ani abordarea este aceeaşi. Asta trebuie schimbat. În ceea ce priveşte susţinerea, o susţinere şi o intervenţie unitară nu se poate, fiindcă sunt anumite domenii sau subdomenii care sunt profitabile – tipografia, publicitatea – unde nu trebuie să intervenim. Acolo unde nu există această profitabilitate, acolo este necesară intervenţia, în aşa fel încât să fie o corelare şi cu directivele UE. Să nu fie o subvenţie sub formă de credit, ci sub formă de facilităţi, inclusiv pentru investitorii care vin din interiorul UE. Aceste facilităţi trebuie găsite împreună cu colegii de la Ministerul de Finanţe şi trebuie gândite în aşa fel încât în momentul ieşirii din criză, să fim pregătiţi cu o abordare mai deschisă, mai favorabilă actului de creaţie.

– În urma experienţei celor aproape 100 de zile de mandat, care sunt problemele cele mai dificile cu care v-aţi confruntat, dincolo de cele legate de un buget mic?

– În Ministerul Culturii suntem foarte puţini. Dacă ieşim – şi sper că vom ieşi – din această criză, ar trebui să ne gândim foarte bine ce putem asigura cu personalul actual şi dacă nu ar trebui să procedăm la o mărire de personal. Văd colegii cum lucrează de dimineaţa până seara, salariile sunt mai mici decât la alte ministere sau decât în administraţie în general şi, din păcate, în acest an, nu avem posibilitatea de a schimba ceva. Dacă vine cineva şi vrea să aibă carieră în administraţia centrală, la MCPN, trebuie să ştie că are şi o stabilitate financiară, are şi o perspectivă de a evolua în interiorul administraţiei. Vrem, totodată, să atragem foarte mulţi oameni tineri. Suntem puţini şi din acest punct de vedere, eficienţa, din când în când, este de îmbunătăţit. Eu, pe termen mediu şi lung, aici aş vrea să schimb ceva la MCPN. Când am plecat în 2000 de la Ministerul Culturii, eram peste 200 de persoane. Acum, suntem 141, conform HG ăsta e numărul posturilor, dar volumul de muncă nu e mai mic decât acum 10 ani şi nu e adevărat că de la 200 şi ceva trebuia să ajungem la 141. Poate trebuia o reducere, dar nu una atât de drastică. Încă ceva, la Biblioteca Naţională avem o problemă foarte serioasă. La nivelul Bibliotecii Naţionale, noi avem aproximativ 200 de angajaţi, la nivelul României. Dacă ţinem cont de numărul de locuitori raportat la numărul de angajaţi ai bibliotecii şi volumul de muncă, suntem pe ultimul loc din Europa. Ungaria, cu 10 milioane de locuitori are peste 800 de angajaţi la Biblioteca lor Naţională, dar dacă vă uitaţi cum funcţionează, cum e digitalizat conţinutul, care sunt ofertele bibliotecii, nici măcar nu există termen de comparaţie. Aici iarăşi trebuie făcut un efort în anii care urmează, nu în 2010, înţeleg acest lucru. Dar sunt şi alte instituţii unde ar trebui regândite organizarea şi funcţionarea.

– Care mai este stadiul statutului minorităţilor naţionale? Ştiu că dezbaterile s-au blocat, cu ceva timp în urmă, chiar în jurul autonomiei culturale.

– Avem o înţelegere cu PD-L, avem inclus şi în programul de guvernare, încă suntem la începutul guvernării. Se discută la nivelul Coaliţiei, la nivelul specialiştilor, în Parlament, la Camera Deputaţilor, şi ei trebuie să găsească o soluţie de a merge mai departe. Eu cred că, imediat după Paşte, această soluţie se va contura şi vom începe dezbaterile în cele trei comisii. Dacă am depăşit faza în care şi comisia de învăţământ e implicată în dezbatere, atunci lucrurile merg mai departe. Noi am ajuns, acum un an şi jumătate, la articolul 17 sau 18 şi acolo ne-am blocat. Dacă trecem de acel articol, atunci lucrurile se vor accelera. Este o discuţie la nivelul specialiştilor şi o chestiune sensibilă, un proiect mult discutat, de altfel asumat la un moment dat de guvernul din care făcea parte şi PD-ul de atunci. Este un proiect care a fost avizat şi de Comisia de la Veneţia, prea multe schimbări nu vor fi făcute, doar câteva nuanţări. Eu sunt optimist în ceea ce priveşte soarta proiectului.

– Sunteţi un ministru contestat de unele voci, apreciat de altele, dar dincolo de simpatii mai mult sau mai puţin politice sau etnice, cum îşi poate dovedi eficienţa un ministru al Culturii?

– Munceşte şi vorbeşte cu toată lumea, cu cine se poate dialoga. Caută soluţii şi încearcă să găsească strategii pe termen lung. Au fost unii care m-au contestat, or fi şi în continuare, însă, în politică degeaba ai pretenţia să te iubească toată lumea, nu o să reuşeşti. Important este ca dimineaţa când te trezeşti şi te uiţi în oglindă, să fii împăcat cu tine însuţi, că ai făcut ceea ce trebuie să faci. Eu spun că dacă ziua ar fi de 48 de ore, tot am avea de lucru. Nu am stat degeaba, nici eu nici echipa cu care am venit la minister acum trei luni.AGERPRES