“Evenimentele din viaţa unei şcoli pot fi direcţionate pe drumul cel bun”

jigau_mihai.jpgÎn situaţia unui incident violent în şcoală, profesorii pot să facă ceva, pot interveni corector; multe din evenimentele din viaţa unei şcoli pot fi direcţionate pe drumul cel bun.

Un interviu cu Mihai Jigău, Director adjunct ştiinţific al Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei.

– Domnule Jigău sunteţi director adjunct ştiinţific al Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei şi Preşedinte al comisiei de evaluare a modulului de formare a cadrelor didactice – faţă în faţă şi on-line – din cadrul proiectului “Tinerii împotriva violenţei”. Ce ne puteţi spune despre conţinutul acestui modul?

– Acest Modul de formare a încercat să aducă o nouă abordare în ceea ce înseamnă prevenirea dar şi gestionarea cazurilor de violenţă şcolară. Faptul că profesorii acum, în prezentările lor, se centrează mult pe ideea de pedeapsă şi recompensă este un element important al terapiei de tip comportamental, cu efect imediat, şi care nu funcţionează în toate cazurile. Centrarea pe pedeapsă este o reacţie la ceea ce vedem, dar nu ne spune nimic despre cauze: ce a declanşat faptul respectiv? Modulul se pliază pe o realitate a şcolii. Rămâne la latitudinea fiecărui cursant să transforme informaţia primită într-un plan de acţiune real, adaptat la ceea ce se întâmplă în fiecare şcoală.

– Care sunt cele mai des întâlnite erori în gestionarea conflictelor violente care apar în rândul tinerilor?

– Oamenii reacţionează disproporţionat. Interesantă a fost, de pildă, ideea de a realiza „o procedură” prin care să se stabilească paşii care ar trebui urmaţi în cazul unui incident violent. Sunt des întâlnite situaţiile în care lucrurile sunt foarte mult dramatizate: nu se investighează suficient întâmplarea pe plan intern, se contactează mai întâi poliţia, sunt anunţaţi părinţii, televiziunea, chiar medicul legist, dar copiii, după scurt timp, în recreaţia următoare sunt din nou prieteni. Lipsa de informaţie, reacţia pripită, generează adesea evenimente care de fapt nu sunt cu nimic dramatice.

– Aveţi încredere că participanţii vor aplica principiile şi noţiunile pe care le-au dobândit în urma cursurilor?

– Nu toţi. Dar nu trebuie să ne descurajăm. Unii au găsit un filon în care pot să aplice lucruri la care s-au gândit dar nu le-au pus în practică deoarece şi-ai imaginat cu sunt singuri. Scopul proiectului este acela de a atrage atenţia şi a interveni asupra unei realităţi şcolare adesea ascunsă din motive de prestigiu în comunitate. Profesorii vor descoperi că pot să facă ceva, că pot interveni corector şi că multe din evenimentele din viaţa unei şcoli pot fi direcţionate pe drumul cel bun.

– Dacă ar trebui să acordaţi o notă acestei etape a proiectului, pe o scală de la 1 la 10, ce notă aţi da?

– Obiectiv nu pot fi, pentru că am fost formator în aceste module. Cu toate acestea, aş da un 9, poate chiar mai mult. Dacă au mai fost unele probleme, acestea s-au cantonat în imposibilitatea de a anticipa şi răspunde personalizat la diversitatea de interese ale oamenilor şi modul de abordare a temei în situaţii concrete şi în contexte extrem de diferite. Cursanţii sunt profesori de limbi străine, de matematică, psihologi, sociologi etc. şi cu deschideri diferite faţă de această problemă. Grupul este eterogen, dar suntem pe cale de a demonstra, spre binele şcolii, că oricine poate să aibă o reacţie potrivită faţă de acest fenomen care nu alege specialitatea profesorului pentru a se întâmpla. Aş mai adăuga un lucru: acest proiect a creat o COMUNITATE on-line de peste 400 de profesori, iar în curând va avea peste 2700, centrată pe un obiectiv comun, „violenţa şcolară”; noutatea constă în accesul şi intervenţia posibilă a tuturor la producţia de idei, opiniile şi soluţiile găsite de oamenii şcolii (şi nu numai) la o chestiune care ar putea deveni îngrijorătoare.