Bogdan Chirițoiu: “Serviciile publice sunt un sector cu potențial mare de risipă de bani, ce ar trebui mai bine reglementat”

chiritoiu_bogdan.jpgServiciile publice sunt un domeniu cu un potențial mare de risipă de bani, care ar trebui mai bine reglementat pentru a întări competiția pe piață, a declarat Bogdan Chirițoiu, președintele Consiliului Concurenței, într-un interviu acordat Agerpres.

El a precizat că a cerut Primăriei Capitalei să explice de ce costurile gigacaloriei produse de Electrocentrale București sunt mai mari decât în alte orașe. Chirițoiu a semnalat că, direct sau indirect, aceste costuri sunt plătite tot de consumatori, fie prin facturile la căldură și apă caldă, fie prin taxele și impozitele locale.

Totodată, președintele Consiliului Concurenței recunoaște că piața gazelor, pe care autoritățile vor să o liberalizeze la 1 iulie, ridică probleme de competiție, în condițiile în care există doar doi producători autohtoni (Petrom și Romgaz) și o singură sursă de import: Federația Rusă. Chirițoiu a mai răspuns, în interviu, de ce își dorește un nou mandat la șefia Consiliului Concurenței și care este noua metodă de numire a conducerii instituției.

– Care sunt domeniile din România unde concurența este șubredă?

– În special în domeniile reglementate. Din acest motiv sunt reglementate, întrucât concurența nu se poate manifesta atât de bine.

– Și ce faceți pentru asta?

– Colaborăm cu reglementatorii: cu ANCOM (Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații n.r), cu ANRE (Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei n.r), cu sectorul bancar, întărim colaborarea cu Banca Națională a României și ne-am dori o mai bună colaborare cu ANRSC (Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice).

În domeniile cu contracte cu durate mari, în salubritate, contracte de apă, acolo unde sunt ajutoare de stat gestionate de autorități locale, în servicii publice în general e un potențial mare de risipă de bani. În această zonă, mai multă rigoare și mai multă concurență ar ajuta. Aici avem multe autorități locale, cu capacități diferite, din acest motiv cred că o reglementare ar putea ajuta mai mult această zonă.

Un caz recent: acum discutăm cu Primăria București care ar fi costul rezonabil pentru o gigacalorie la Elcen. Ne-au spus că ei se compară cu altă companie similară bine condusă și ne-au dat drept exemplu Constanța. E discutabil dacă Constanța este un exemplu de bună practică pe această zonă sau nu. Sunt orașe în România care au costuri mai mici decât Bucureștiul sau Constanța. Nu la costul pentru populație mă refer, ci la cel de producție.

– Dar de ce aveți suspiciuni că nu ar fi costul corect?

– E cel mai eficient? Noi îl introducem în teorie. Ce zice UE? Un serviciu public de acest gen, de interes general, se introduce prin licitație. Dacă nu faci licitație, trebuie să dai o compensație care să fie la un nivel similar cu al unei companii bine conduse. Deci trebuie să ai un benchmark. Diferențele sunt mari de costuri, și la apă, și la energie termică, între orașele țării. Cred că ar fi datoria operatorului și al proprietarului să ia măsuri să crească eficiența, nu s-o arunce în spinarea consumatorilor, direct sau indirect. Chiar dacă Primăria nu ia acești bani prin tarife, îi ia prin taxe și tot consumatorii plătesc acești bani.

– Aveți o analiză pe acest segment?

– Nu avem, dar vrem să facem, din acest motiv am și început discuțiile, să strângem un pic șurubul, să fim mai riguroși în a cere argumente din partea autorităților. Însă aici trebuie și reglementatorul să-mi spună care sunt costurile rezonabile și atunci pot să-mi dau seama care sunt orașele unde pot să spun că sunt costuri rezonabile și unde nu.

– De obicei, reglementatorii au aceste răspunsuri, care sunt costurile rezonabile?

– Nu, în această zonă, nu.

– Și atunci cine poate să le aibă?

– O să mai strângem și noi date și o să mai presăm reglementatorii. Nu se fac lucrurile peste noapte, dar încet-încet, dacă suntem sârguincioși și perseverenți, undeva o să apară rezultate și pe zona asta.

– Ce se întâmplă pe piața gazelor? Există o problemă acolo?

– N-aș spune că este o problemă acum. Noi trebuie să facem să nu fie o problemă nici pe viitor. Este o piață reglementată pe care vrem s-o liberalizăm.

– E bine să liberalizăm o piață așa cum arată acum piața gazelor?

– E bine să avem o piață reglementată? E o afacere mai bună?

– Pentru consumatori cum e mai bine?

– Am mai spus că este o măsură curajoasă ce face Guvernul, că liberalizează piața și că ar fi în interesul tuturor să facem să meargă acest proces. Evident că există un risc din moment ce ai doar doi producători interni și o singură sursă de import. Dar hai să vedem ce se va întâmpla. Dacă mutăm toate tranzacțiile pe bursă, până la urmă este și în interesul producătorilor să nu-și omoare clienții. Știm că avem varianta de rezervă, iar, dacă lucrurile merg prost, putem din nou interveni.

– Dacă piața se va liberaliza la 1 iulie, cum va arăta ea pe 2 iulie? Vor muri firme?

– Eu sper că nu. Obiectivul nostru trebuie să fie să nu avem șocuri. Eu sunt de acord cu intenția autorităților de a obliga ca cel puțin o parte din tranzacții să se desfășoară pe o piață centralizată, similar abordării avute în cazul tranzacțiilor cu energie electrică, unde lucrurile au mers rezonabil de bine, deci este un exemplu pozitiv ce s-a întâmplat pe zona de electricitate, chiar dacă acolo sunt mai mulți producători.

– Dar dacă producătorii vor fi obligați să vândă o cantitate de gaze pe bursă și vor veni să cumpere cât mai mulți consumatori sau traderi, cum ar fi ideal, nu va fi o cerere mare și o ofertă mică, deci prețul se va duce în sus?

– Dar nici cererea nu este foarte mare, și ea este limitată, pentru că oamenii nu au nevoie de atâta gaz, iar consumul industrial a fost în scădere. Este, într-adevăr, un dezechilibru, pentru că importăm gaze, însă aș miza și pe faptul că nu este în interesul producătorilor să-și omoare clienții. Dacă vor crește prețurile prea repede, prea sus, s-ar putea într-adevăr să avem consumatori industriali care nu-și permit și atunci toată lumea pierde.

– Șeful E.ON România a sugerat că Romgaz ar trebui să fie spart în mai multe companii, pentru a exista competiție pe piață. Credeți că este o idee bună?

– În Europa, abordarea este că spargem o companie mare doar dacă abuzează de poziția ei dominantă. Deci simplul fapt că este o companie mare nu dă o pârghie autorităților ca s-o spargă. Dar dacă statul vrea să spargă Romgaz, poate să o facă, în calitate de proprietar. Consiliul Concurenței nu poate decât în caz de abuz, dar proprietarul ei poate să o facă.

– Deci, până una-alta, nu facem decât să sperăm că piața va merge de la sine?

– De multe ori, cam așa facem. Sperăm că piața va funcționa.

– Și dacă nu funcționează?

– Putem să o re-reglementăm. Dar nu vom trage concluzia după primele cinci minute că piața nu funcționează. Trebuie să vedem cum se reglează mecanismele, cum se așază lucrurile, dar mereu rămâne o posibilitate de intervenție prevăzută de lege.

– Care au fost cele mai grele cazuri la care ați lucrat în mandatul dumneavoastră?

– Ca interes public, benzina. Sunt și sume mari implicate, și companii mari, importante, diverse dacă ne uităm la proveniența lor. A fost un caz special. Au fost o epopee și cu Ordonanța 50, a fost foarte mult lobby, interacțiuni cu diferite structuri cvasiguvernamentale, cu Comisia Europeană.

Ca bătaie de cap, fotbalul. 11 ore, ședințe, rapoarte, discuții despre fotbal, despre drepturile de televizare. În mod amuzant, tot corpul de investigație, inspectorii, erau femei, iar conducerea, plenul, bărbați și discutam despre drepturile de televizare.

– Care cazuri v-au plăcut cel mai mult?

– Comisioanele de rambursare. A fost mai legat de legislație, decât de antitrust.

– Care este noua procedură de numire a conducerii Consiliului Concurenței?

– De la modalitatea relativ simplă care rămăsese de la Guvernul Năstase, unde Guvernul propunea și Președintele numea, am complicat-o, am introdus și Parlamentul. Practic, am preluat procedura de la ambasadori.

– Cine a complicat-o?

– Formal, Parlamentul, pentru că el a aprobat legea, dar propunerea spre Parlament a venit de la noi în acord cu Banca Mondială. Deci propune Guvernul, ai audiere în Comisiile Parlamentului, dar ca să venim și în întâmpinarea Comisiei Europene, care a invocat problema repolitizării sau a reducerii gradului de politizare, am spus că propunerile trebuie să vină de la un for nepolitic, acest Colegiu Consultativ, unde sunt oameni care nu sunt salariați ai statului. Ei vin din diferite zone, business, mediul academic, cercetare, protecția consumatorului. Deci ei fac propunerea către Guvern. Dar politicienii pot respinge propunerile lor.

– De ce vă doriți un nou mandat la șefia Consiliului Concurenței?

– Am multe lucruri pe care mi-aș dori să le fac. N-am reușit să fac în această perioadă atât de multe câte aș fi vrut să fac. Îmi place, cred că mă pricep și cred că e bine să faci lucruri care-ți plac și la care să te și pricepi. Sunt avantaje și dezavantaje. Avantajele sunt că ai mai multă stabilitate decât în alt tip de funcții publice, dar ai mai puțină forță de decizie decât un ministru, de exemplu. Aici ai un for de decizie, nu poți lua singur deciziile. Prin natura ei, instituția este mai stabilă, dar mai lentă. AGERPRES