Home Despre noi Staff Contact

Premiile de Excelenta Administratie.ro

Conferinţa Naţională de Management Modern în Administraţie


ADMINISTRATIE PUBLICA CENTRALA
ADMINISTRATIE PUBLICA LOCALA
MULTIMEDIA

Centrul Municipal de Colectare Iasi

Data publicarii: Miercuri, 26 August 2015 Alte articole din Institutii ale APC
 

Luminița Chivu (INCE): "România nu are prea mulți salariați în sectorul public, ci prea puțini în sectorul privat"

chivu_luminita.jpgProblema României nu este neapărat aceea că sunt prea mulți salariați în sectorul public, ci faptul că sunt prea puțini angajați în sectorul privat și mulți dintre aceștia sunt plătiți cu salariul minim, care este foarte scăzut, a declarat într-un interviu pentru Agerpres, Luminița Chivu, director general al Institutului Național de Cercetări Economice "Costin C. Kirițescu" (INCE), din subordinea Academiei Române.

Potrivit Luminiței Chivu, o creștere a salariilor atât în sectorul public din România, dar și în cel privat, crearea de noi locuri de muncă bine plătite, reprezintă necesități strategice vitale pentru viitorul structurilor demo-economice și al echilibrelor bugetare.

De asemenea, directorul general al Institutului Național de Cercetări Economice susține că populația din România este amenințată de un proces de descompunere și destructurare demografică, iar perpetuarea comportamentului demografic actual și continuarea tendințelor de migrație a persoanelor tinere pot afecta "profund și durabil" echilibrele demo-economice.

- Ce părere aveți despre majorarea salariilor în sectorul bugetar?
- O primă constatare ar fi aceea că salariile din sectorul bugetar din România au această soartă nefericită, de a fi analizate și regândite/reașezate într-un context care nu le este tocmai favorabil. Să ne amintim că și Legea unică de salarizare a personalului plătit din fonduri publice a fost promovată în plină criză, iar consecințele contextului s-au resimțit în toți acești ani. Și în cazul majorărilor despre care se discută în prezent - al căror impact estimat ar fi de 1,3% din PIB - nu putem să facem abstracție de efectul măsurilor de relaxare fiscală aflate în dezbatere publică - 2,3% din PIB, și de angajamentul de 1% din PIB pentru apărare, dar să nu gândim totul din perspectiva efectului bugetar cumulat.
O a doua constatare este cea generată de locul României în rândul statelor membre ale Uniunii Europene din punct de vedere al salariului minim, salariului mediu la nivel național și al salariului din sectorul bugetar. Ori, de la momentul integrării, singura certitudine pentru salariații din România a reprezentat-o penultimul loc în ierarhia din punct de vedere al salariului minim brut în rândul statelor membre, cu excepția semestrului I 2013, când ne-am situat pe ultimul loc. Nici cei mai pesimiști români nu ar fi prevăzut această poziție la 8 ani după integrare. Conform datele Eurostat, în semestrul I 2015, salariul minim brut lunar de aproximativ 218 euro din România era de 7 ori mai mic decât cel din Belgia, de aproximativ 6,7 ori față de cel din Franța, Germania, Olanda sau Irlanda, de 3,6 ori comparativ cu cel din Slovenia și reprezenta jumătate din cel înregistrat în Polonia.
Unul dintre efectele Legii dialogului social - o altă reglementare cu conotații extrem de complexe, promovată tot în contextul crizei economice și financiare - a fost renunțarea la contractul colectiv de muncă unic la nivel național care, între altele, prevedea că pentru absolvenții de studii superioare salariul minim brut se obține prin multiplicarea cu doi 2 a salariului minim la nivel național. Nu în ultimul rând, în legea de salarizare a personalului bugetar în vigoare, referința pentru coeficienții de ierarhizare nu o mai reprezintă salariul minim, ci indicatorul social de referință, al cărui nivel este mult inferior salariului minim.

- Ce ne puteți spune despre poziționarea salariilor din sectorul bugetar din România, comparativ cu alte state membre?
- Dacă analizăm venitul salarial brut anual al personalului din administrație publică și apărare din România, potrivit Eurostat, în 2011, acesta era de 7.417 euro, față de 47.450 euro în Olanda, 46.522 în Austria, 40.921 euro în Belgia, 29.069 de euro în Spania, 11.060 euro în Slovacia și 5.445 euro în Bulgaria.
Decalaje similare și chiar mai mari se înregistrează și în cazul angajaților din sănătate și asistență socială, educație și cercetare. Cum am putea spera să atragem în cercetare un tânăr, oricât de pasionat ar fi, care nu locuiește în București și căruia îi oferim un salariu brut de 1.200 de lei? Organizăm concursuri pentru ocuparea posturilor de personal administrativ și de suport pentru cercetare și nu se prezintă nimeni...
Decalajele dintre salarii au un impact direct asupra calității vieții sub toate dimensiunile sale, în primul rând din perspectiva puterii de cumpărare, inclusiv datorită procesului de convergență a prețurilor. Dacă, așa cum am arătat anterior, decalajele salariale sunt cuprinse între 3 și 8:1, în anul 2013, nivelul prețurilor de consum pentru bunuri și servicii este convergent. Față de media UE 28, considerată 100% în cazul produselor electronice, de exemplu, prețurile din România reprezentau 101%; la produsele alimentare nivelul prețurilor din România era de 69% din medie, iar la îmbrăcăminte și transport de persoane de 87%.
Ne dorim și investim în elaborarea de sisteme performante de control managerial intern, bazate pe regulamente, standarde și proceduri europene, dar pierdem din vedere că fără personal înalt calificat și motivat, plătit decent nu putem vorbi de servicii publice de calitate. Să nu uităm nici faptul că au existat și sunt în vigoare reglementări legale care conțin alocări bugetare minime ca procent din PIB pentru anumite sectoare, ale căror prevederi nu au fost atinse încă.

- Dar despre poziționarea salariilor din sectorul bugetar comparativ cu cele din sectorul privat?
- Salariile din sectorul public reprezintă un reper important și, de ce nu, un factor de presiune pentru evoluțiile salariilor din sectorul privat. Și în acest context, contrar părerilor exprimate public de mulți analiști, avem suficiente argumente să susținem teza conform căreia în România nu avem prea mulți salariați plătiți din fonduri publice - 1,183 milioane de persoane la o populație de 19,983 milioane persoane - și cu salarii prea mari. Această imagine deformată este generată de numărul prea mic de locuri de muncă salariate create și respectiv de numărul prea mic de persoane angajate în sectorul privat și de salariile transparente, fiscalizate, prea mici plătite de companiile din acest sector.
Calculată ca medie anuală pe locuitor, remunerarea brută a salariaților din întreaga economie era în anul 2013 de 12.779 euro pe ansamblul UE27, și de numai 2.536 euro în România, comparativ cu 5.185 euro în Grecia, 18.505 euro în Olanda, 18.767 euro în Austria sau 23.000 - 24.000 euro în Suedia și Danemarca. Acestor diferențe le sunt atașate decalaje corespunzătoare în ce privește nivelul contribuțiilor încasate pentru pensii, protecție socială, sănătate, etc. Veniturile salariale brute anuale ale salariaților cu timp complet din economia reală din România însumau 5.732 euro în anul 2011, comparativ cu 10.368 euro în Estonia, 8.568 euro în Letonia, 11.117 euro în Slovacia, 25.340 euro în Spania sau 42 - 44.000 euro în Suedia, Austria și Belgia, 46.000 euro în Olanda. Și dacă reprezentanții sectorului privat invocă decalajele de productivitate ca fundament al existenței acestor decalaje, propunem un exercițiu: să exprimăm productivitatea muncii nu numai ca euro cifră de afaceri sau valoare adăugată brută pe un salariat, ci și ca euro cifră de afaceri sau valoare adăugată brută pe un euro cost salarial unitar și obținem astfel o cu totul altă imagine privind decalajele de productivitate existente.
Se poate invoca aici fiscalizarea excesivă a muncii și putem fi de acord că aceasta ar putea constitui un motiv ca salariile din România să reprezinte un sfert din cele din alte țări. Mai pot fi invocate prețurile prea mari, aproape armonizate ale utilităților, combustibililor, energiei, etc., dar la fel de bine acestea ar putea reprezenta argumente pentru creșterea salariilor a căror putere de cumpărare a fost puternic erodată de aceste creșteri de prețuri. Poate fi amintită și lipsa investițiilor realizate pentru creșterile de productivitate și aici am fi întru totul de acord cu ei.

- Care ar fi cele mai importante argumente în favoarea unor creșteri salariale?
- O creștere a salariilor atât în sectorul public din România, dar și din cel privat, crearea de noi locuri de muncă bine plătite, reprezintă necesități strategice vitale pentru viitorul structurilor demo-economice și al echilibrelor bugetare. Populația din România este amenințată de un proces de descompunere și destructurare demografică și demo-economică. Perpetuarea comportamentului demografic actual și continuarea tendințelor de migrație a persoanelor tinere, active, pot afecta profund și durabil echilibrele demo-economice.
Dacă în anul 1990, la o persoană în vârstă de 65 ani și peste reveneau 3,9 persoane în vârstă de sub 24 ani, în anul 2013, raportul era de 1,7:1. Vom reaminti aici și numai faptul că ultimele prognoze pentru România ale Diviziei Populație a ONU, la orizont 2050, sunt mult mai pesimiste după publicarea datelor ultimului recensământ.
Din cele peste 3,5 milioane persoane care au plecat din România, majoritatea covârșitoare o reprezintă persoanele active, de regulă bine educate, în vârstă de până la 40 de ani. Pe de altă parte, urmare a liberei circulații a forței de muncă, al cărui vector este nivelul salariilor, asistăm în România la deteriorarea gravă a raportului dintre numărul total de pensionari și cel de salariați, cu consecințe prezente și viitoare pentru sustenabilitatea bugetelor de asigurări sociale, de sănătate, de protecție a șomerilor și respectiv pentru bugetul public consolidat.
Suntem prea săraci pentru a ne permite să investim în educație, sănătate, etc., și să pierdem un capital uman de neprețuit. Dacă nu reușim să creăm locuri de muncă bine plătite, dacă nu putem să ni-i ținem acasă, să ne recunoaștem și să cerem să ne fie recunoscut măcar statutul de stat membru exportator net de forță de muncă calificată și sănătoasă pentru celelalte state membre și nu numai, să facem din plasarea acestor persoane un obiectiv al strategiilor naționale de ocupare.

- Care au fost efectele măsurilor de reducere a salariilor din sectorul bugetar din anul 2010?
- Un prim efect l-a reprezentat transferul unei părți importante din povara crizei asupra personalului angajat în acest sector, atât prin diminuarea salariilor, prin reducerile de personal operate și prin alte măsuri: suprimarea celui de-al 13-lea salariu, a salariilor de merit, 10 zile libere neplătite pe lună, comprimarea sporurilor, sistarea tichetelor, etc.
Strict statistic, așa cum s-a arătat anterior, există sectoare în care efectul cumulat al implementării noi grile din Legea de salarizare unitară a personalului plătit din fonduri publice și al tăierilor de 25%, în contextul crizei, s-a concretizat în reduceri ale salariilor în termeni nominali cu 40-60%.
În ultimii ani, prin recuperări succesive, nu s-a reușit decât compensarea nominală a tăierilor cu 25%. Dacă ținem cont și de inflația cumulată în intervalul 2009-2014, de aproximativ 25%, pentru a reveni la puterea de cumpărare a salariilor dinaintea declanșării crizei, salariile ar trebui majorate cu peste 50%, numai atunci putem vorbi despre o creștere a salariilor în termeni reali. Să nu uităm și efectul majorării TVA...
Dar, revenind la afirmația anterioară, în condiții de normalitate, ar trebui recunoscut acest sacrificiu al salariaților din sectorul bugetar și dacă nu ca un merit, măcar ca un argument în fața celor care, în ciuda acestor evidențe, încă promovează o imagine a angajatului public ca o povară pentru întreaga societate, ca pe o cheltuială inutilă. Dacă salariații din sectorul public reprezintă o treime din totalul salariaților, iar salariul mediu din sectorul public este încă mai mare decât cel din sectorul privat, înseamnă că aceștia contribuie cu mai mult de o treime la bugetele de stat, de asigurări sociale, de sănătate, de șomaj, ale tuturor, ținându-le în echilibru fragil, de avarie.
Un al doilea efect important l-a constituit imitarea rapidă a reducerilor salariale, sau cel puțin blocarea creșterilor, prin preluarea tendințelor din sectorul public ca referințe în negocieri pentru sectorul privat. Pe de altă parte, reducerile salariale s-au concretizat în pierderi de competențe și avem suficiente argumente să constatăm, în multe cazuri, deprofesionalizarea serviciului public. Vorbim de sectoare vitale, sănătate, asistență socială, învățământ, cercetare, etc., în care deficitul de forță de muncă este evident. Și exemplele pot continua cu problemele din asistența socială, din învățământ, cercetare, din unitățile administrației publice centrale și locale, care se confruntă cu o supraîncărcare cu sarcini a personalului rămas. Mai putem aminti aici și efectele induse prin comprimarea consumului, sau asupra încasărilor de venituri bugetare etc.

- Puteți identifica și efecte pozitive ale acestor reduceri?
- Da, au existat și efecte pozitive imediate, din perspectiva macrostabilizării, reducerii cheltuielilor bugetare și încadrării în țintele de deficit în anii crizei, dar nu ne putem mândri cu o abordare strategică a prevenirii și diminuării efectelor crizei economice și financiare globale, cu promovarea unui mix de măsuri care să asigure afectarea minimă a unor sectoare vitale sau o repartizare relativ echitabilă a poverii acesteia.

- Vedem foarte multe solicitări de majorări salariale în ultima perioadă. Cum ar trebui analizate acestea?
- Principala dificultate pe care o întâmpinăm, și nu numai în acest context, o reprezintă profunda destructurare/erodare a sistemului de valori din societatea românească. Orice stat are răspunderea majoră, în primul rând față de copii și nepoții propriilor cetățeni și aici este vorba de înțelegerea rolului dascălului, al preotului, al medicului, al asistentului social, șoferului de autobuz, dar și al funcționarului de la poștă sau de la administrația financiară.
Dar mai mult ca sigur, aceasta nu se va putea realiza imediat, prin actuala grilă de salarizare. Nu înseamnă însă că nu ne putem propune, ca la anumite categorii profesionale, să le redăm demnitatea prin asigurarea unui venit salarial decent.

- Care ar trebui să fie criteriile după care ar trebui realizate majorări în sectorul public?
- Sunt presante creșterile salariale în sectoarele vitale, cu deficit de forță de muncă, depopulate și deprofesionalizate. Există reglementări internaționale care prevăd ca în cazul în care anumite sectoare înregistrează pierderi de competențe mai mari de 25%, să se recurgă la promovarea unor măsuri extraordinare, de salvgardare și cred că este fundamental să ne îndreptăm atenția într-o primă etapă spre acele sectoare.

- Ce părere aveți despre propunerile de modificare a Codului Fiscal?
- Așa cum precizam și când am vorbit despre creșterile salariale, aceste propuneri nu pot fi tratate separat, fără a avea în vedere efectul cumulat al măsurilor propuse. Remarcăm pentru a nu știu câta oară că cele mai importante analize și discuții în jurul acestui proiect nu au avut loc în faza normală a dezbaterilor publice, ci după ce acesta a parcurs anumite etape în procesul de adoptare. Și aceste situații ar putea fi evitate printr-o mai mare transparență a punctelor de vedere, printr-un exercițiu al dezbaterilor publice fundamentate, în condiții de normalitate.
Codul fiscal ar trebui să ofere un confort, o predictibilitate pentru agenții economici și chiar dacă aparent impactul, cel puțin al unor măsuri propuse este greu de estimat, nu știu dacă nu greșim mai mult parlamentând în jurul lui, decât dacă am încerca să ajungem la un consens pe aspecte fundamentale, cu posibilitatea corectării din mers a unor eventuale derapaje, dezechilibre.
Este vorba și de o componentă importantă de cultură economică și de o cultură a dialogului între actorii implicați în dezbaterile pe teme economice. În condiții de normalitate, corpul de experți și tehnicieni, în diferite etape, de la momentul implementării, analizând și explicând tuturor actorilor implicați efectele practice ale fiecărei măsuri, ar putea propune renunțarea la o parte dintre acestea și identificarea altora mai adecvate.

- Adoptarea acestor măsuri de stimulare, de relaxare fiscală ar putea afecta stabilitatea macroeconomică?
- În condițiile în care suntem permanent captați de adaptarea la diferite strategii europene, la respectarea de scadențe și condiționalități, inacțiunea poate avea efecte mai nefavorabile decât graba de a promova un Cod fiscal care poate produce, cel puțin într-o primă etapă și unele deficite și dezechilibre economice.
Aspectul fundamental care trebuie urmărit este acela de a identifica cele mai bune pârghii pentru ca măsurile de relaxare fiscală propuse să asigure o cât mai bună transmitere a efectelor benefice ale creșterii economice în bunăstarea generală. Dacă nu, riscăm să ajungem în situația ca pentru economia românească toate rezultatele analizelor să fie perfecte, în limitele normale, dar "pacientul" să fie pe moarte, iar noi să tot repetăm că reducerile de impozite și taxe și creșterile de salariile afectează echilibrele macroeconomice. Ce facem însă cu dezvoltarea afacerilor microeconomice și cu crearea de locuri de muncă bine plătite, pe care acestea o pot genera?
Filozofia nescrisă a Codului fiscal este și aceea de a genera creșterea numărului de locuri de muncă, cât mai bine plătite, în sectorul privat. Asemenea creșteri ar conduce la sporirea veniturilor statului, inclusiv la susținerea creșterilor de salarii în sectorul bugetar. Așa cum menționam și anterior, problema României nu este neapărat aceea că sunt prea mulți salariați în sectorul public, ci este vorba mai ales de faptul că sunt prea puțin angajați în sectorul privat și mulți dintre aceștia sunt plătiți cu salariul minim care este foarte scăzut.

- Ne-am putea aștepta pe viitor la ajustări ale veniturilor în sectorul public ca urmare a unor posibile dezechilibre economice?
- Precedentul a fost creat prin reducerea cu 25% de la momentul crizei. Oricând se constată dezechilibre, guvernul poate să promoveze măsuri pentru reechilibrare prin reducerea costurilor publice. Cea mai la îndemână măsură este reducerea cheltuielilor, fără a uita însă gândirea strategică de creștere a veniturilor și a bunăstării, înscrisă în Constituție. Nu știu însă dacă din perspectiva celor prezentate anterior ne putem permite astfel de măsuri fără a avea justificarea unei situații de criză. AGERPRES


Pentru a fi in permanenta la curent cu ultimele noutati si informatii din domeniu,

aboneaza-te gratuit la Newsletter !

Alte articole din Institutii ale APC


 Votez pentru sanatate


Newsletter


Editorial
București - falimentul administraţiei locale
kivu_mircea.jpg
Un editorial de Mircea Kivu, publicat în ziarul "România Liberă" Citeste


Analiza
Ghid de Reciclare: Reciclarea se învață!
Să recunoaștem, sortarea și reciclarea deșeurilor pe care le generăm acasă nu face neaparat parte din obiceiurile noastre. Pe de altă parte, este un obicei care se cultivă cu mare grijă în țările europene și nu numai. Reciclarea înseamnă un mediu mai curat și reintrarea unor resurse numite materii prime secundare - adică sticlă, hârtie, metal sau textile reciclate - în circuitul economic. Citeste


Interviu
Luminița Chivu (INCE): "România nu are prea mulți salariați în sectorul public, ci prea puțini în sectorul privat"
chivu_luminita.jpg
Problema României nu este neapărat aceea că sunt prea mulți salariați în sectorul public, ci faptul că sunt prea puțini angajați în sectorul privat și mulți dintre aceștia sunt plătiți cu salariul minim, care este foarte scăzut, a declarat într-un interviu pentru Agerpres, Luminița Chivu, director general al Institutului Național de Cercetări Economice "Costin C. Kirițescu" (INCE), din subordinea Academiei Române. Citeste


Compania saptamanii
Iulian Mangalagiu, BRIKSTON: "Vrem ca şi în 2016 să păstrăm ritmul anilor precedenţi, în care am lansat în medie cinci produse noi pe piaţă"
mangalagiu_iulian.jpg
2016 se anunţă un an foarte important pentru compania Brikston din punct de vedere al extinderii gamei de produse, atât prin completarea paletelor de nuanțe și texturi, dar și prin realizarea unor produse noi, care să ofere calitate superioară la prețuri extrem de competitive. "Ceea ce ne interesează pe noi, la BRIKSTON, în primul rând este calitatea crescută. Investim permanent în tehnologie și punem accent crescut pe inovație. Întotdeauna încercăm să fim în poziția consumatorului atunci când acesta își propune să facă o achiziție de materiale de construcții. Este o alegere pe care nu poți să nu o respecți și să o onorezi", afirmă Iulian Mangalagiu, directorul general al BRIKSTON SA. Citeste


Eveniment
Conferinţa Naţională Urban Concept a reunit la Predeal peste o sută de arhitecți și specialiști din domeniu
urbanconcept_2016_1.jpg
Oameni şi Companii, editorul portalulului EuroUrbanism.ro, a organizat în perioada 17-19 martie, la Predeal, cea de-a XVI-a ediţie a Conferinţei Naţionale Urban Concept- dezvoltare urbană modernă în România. Citeste

agerpres.ro

Semnal Editorial
Raportul anual Administratie.ro 2015 este acum disponibil pentru descărcare gratuită!
Echipa redacţională a portalului Administratie.ro are plăcerea să anunţe finalizarea Raportului anual pe 2015, o sinteză a celor mai importante evenimente, proiecte şi declaraţii de anul trecut în domeniul administrației publice. Raportul Administratie.ro 2015 a apărut ca rezultat al interacțiunii dintre portalul Administratie.ro și cititorii săi, în covârșitoare parte reprezentanți ai instituțiilor publice din România. Citeste

Vizitatori
counter